Bun venit în Ungaria, la Bucureşti!

Intenţionam să consacru rândurile mele de azi unui subiect grav şi, cred eu, umilitor pentru demnitatea noastră naţională, atâta câtă mai e. Iluzionistul şi scamatorul de circ Băsescu mă obligă însă la un ocol prin arenele facile care păcălesc, făcând-o să aplaude, prostimea. Bagi într-un joben o batistă şi scoţi un porumbel. Bei apă şi scoţi pe nas două jeturi de flăcări. Pleci de la Palat în obişnuita coloană de opt limuzine blindate, cu antemergători şi coadă motociclistă, şi te arăţi, ca Făt-Frumos care s-a dat de trei ori peste cap şi s-a făcut broască, în pădurea de la Snagov singur, în pulovăr muncitoresc, pilotând o Dacie Logan. Unde s-a petrecut transferul? În spatele cărui copac şi-a schimbat preşedintele izmenele de oraş cu cele de pădurar? E unica întrebare care poate fi aplicată unui spectacol de prost gust de la care unii, iluzionându-se, aşteptau soluţii salvatoare pentru România muribundă.

În urmă cu circa o săptămână, un mai-mare al Guvernului de la Budapesta se găsea în vizită la Târgu Mureş, municipiu frumos, cu arhitectură de curbe discrete şi întretăieri, pe care-l ştiam în inima geografică a României. Gazdă - concetăţeanul nostru, poetul şi parlamentarul Marko Bela. Urându-i bun sosit oaspetelui, aşa cum se cuvine într-o astfel de împrejurare, preşedintele UDMR a adus şi întregirea că vicepremierul maghiar se află aici, "în Ungaria", pentru prima oară. Uite, s-a grăbit să comenteze amuzat un prieten aflat lângă mine, că nu numai Băsescu încurcă lucrurile, spunând că Unirea de la 1859 s-a petrecut sub Cuza în 1959, ci şi mult mai cititul şi mai nuanţatul Marko Bela încurcă lucrurile. Presa s-a grăbit să comenteze, fie în notă umoristică, fie cu încrâncenare "gafa" românului de etnie maghiară de a zice Ungaria în loc de România.

Care gafă? Parlamentarul de la Bucureşti a rostit un adevăr. Ceea ce maghiarii din România n-au obţinut în vremea lui Ceauşescu, în vremurile lui Iliescu sau Constantinescu, au dobândit, relativ uşor, exploatându-i nemăsurata sete de putere, de la Băsescu. Nu-i un secret pentru nimeni că politicienii maghiari din Parlamentul României, unii dintre cei mai abili şi consecvenţi cu ţintele lor, se străduiesc să obţină, uneori explicit, autonomia ţinuturilor locuite majoritar de etnicii maghiari. Mai nou, de la Budapesta vine şi promisiunea dublei cetăţenii pentru maghiarii din ţările vecine Ungariei. Unele ţări au respins ferm proiectul. Băsescu nu, mai ales că există "precedentul moldovenesc". Nu, Marko Bela nu a încurcat lucrurile, n-a vorbit ca alţii "sub influenţa băuturilor alcoolice", ci a rostit clar un adevăr parafat de înţelegeri cu cârmuirea de la Bucureşti.

Să recapitulăm. Pentru ca Udrea, Boc şi toată clica pedelistă să rămână cu orice preţ la putere, Traian Băsescu a recurs la două negustorii. A cumpărat, mai întâi, la bucată aproape 50 de parlamentari de la PSD şi PNL. Operaţiunea s-a bazat pe vulnerabilităţi personale, nevoia de gologani puşi porcoi în palmă, arivism politic sau, zic unii, şantaj. Oricum, este cel mai mare furt parlamentar din istoria democraţiei româneşti. Pare, având în vedere numărul, o afacere comercială en gros. Într-o ţară cu isteţimi numeroase şi caractere puţine, prima operaţiune, cea de îngenunchere a votului popular, a fost posibilă. N-a fost însă destul. Traian Băsescu avea nevoie şi de complicitatea votantă a parlamentarilor UDMR. Aici lucrurile au mers mai greu.

Într-un fel negociezi cu Miki Şpagă şi altfel cu dibacii parlamentari maghiari care au cerut tot ce li s-a refuzat şi au primit cu surplus. Nu, pe Marko Bela nu l-a luat gura pe dinainte. A vorbit clar, calm, stăpân pe vorbele lui. Nu e cam mult să plăteşti, ca ţară, acest preţ doar pentru ca Traian Băsescu şi Elena Udrea să se eternizeze la putere? După ce a aruncat în haos şi sărăcie o ţară, după ce a călcat cu bocancii orice regulă a democraţiei, după ce-a decis, consultându-se doar cu mintea lui pesemne bolnavă, buzunărirea celei mai năpăstuite categorii umane, pensionarii, acest fanariot teleportat din epoci negre în contemporaneitate, ar da cu certitudine până şi Vârful Omu pentru a-şi permanentiza clica la masa cu bucate.

Am citit undeva că Bucureştii sunt al doilea oraş ca populaţie maghiară după Budapesta. Sunt oameni care s-au născut aici de generaţii şi generaţii, sunt familii mixte. Împart şi ei cu noi, etnicii români, mohorâţi, rareori veseli, încercările nemeritate prin care trecem azi. Dacă, exploatând putregaiul moral al unor politicieni români, peste ani, la Bucureşti, un urmaş al lui Marko Bela va întâmpina un oaspete înalt de la Budapesta cu urarea "Bun venit pe malurile Dâmboviţei, în Ungaria"? De ce nu? Suntem, devenim pas cu pas ţara tuturor posibilităţilor jafului. Deocamdată sunt jefuite, cu veselă neruşinare, buzunarele pensionarilor.