x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Bunica şi hoţul

0
Autor: Roxana Roseti 18 Iul 2010 - 00:00
Când aud cuvântul "uliţă", instantaneu îmi apare în faţa ochilor ea, uliţa care porneşte din dreptul casei bunicii, şi nu acel "drum îngust care străbate un sat, rar un oraş"... (conform definiţiei DEX-ului). O cărare acolo, un debuşeu al verii, un clişeu al timpului. Ea, uliţa, nu se opreşte în dreptul cazanului unde nea Ilie (la mulţi ani, nea Ilie, oriunde ai fi, că pe 20 iulie e ziua ta onomastică) făcea pe vremuri ţuică. Se opreşte în dreptul gârlei, care "nu mai e ce-a fost", mă asigură tata, cum nici uliţa nu mai e ce-a fost, în praful ei nemai­zbă­­tându-se nici măcar o găină. Oră­tă­niile bunicii nici atât, ele au căzut pradă unui hoţ, căruia prezentul îi permite în mod sistematic luxul de a fi găinar. La un moment dat, bunica mi-a trimis o scrisorică. În care mă certa că nu mă ocup de hoţ, să-l dau la ziar. Lasă-l, bunico, să moară găinar! N-am timp de el şi, conform spuselor unui istoric american: "Evit revoltele şi adunările mari. Mi-ar fi penibil să urmăresc maşinile de pompieri". Bunica mă averti­zea­ză că şi-a ascuns medicamentele sub per­nă. Să-i spun să ascundă şi ca­mi­o­neta chinezească de jucărie de pe noptieră, în care se află câţiva pui de găină din pluş? N-are rost, lumea merge înainte, printre găi­nării se mai naşte câte un unicorn (în Italia tocmai şi-a făcut apa­riţia o vietate asemă­nă­toare ino­ro­gului din vechile legen­de), iar uliţa îşi cară mai departe în spate mân­dria sătească de a nu străbate un oraş.  
Citeşte mai multe despre:   insolenţa de duminică

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de