x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Burghezia Spiritualicească

0
Autor: Dragos Moldovan 08 Sep 2010 - 00:00
Stau şi mă întreb dacă Traian Băsescu este sau nu un burghez. Fac o paranteză. Mă folosesc de persoana preşedintelui de azi ca de un arhetip al unei categorii socio-morale. Traian Băsescu poate fi Coriolan Cîţu (e un cabinet de avocatură pe Strada Academiei). Cineva care are foarte mulţi bani şi foarte puţine probleme existenţiale nerezolvate. Nu mă refer la lupta cu viaţa, aia de zi cu zi, banală, plicticoasă ori dimpotrivă, crâncenă, meticuloasă. Când spun probleme existenţiale mă gândesc la dileme morale, la blocaje metafizice, la încurcături spirituale.

Carevasăzică, este unu' gen Traian Băsescu un burghez? Aş zice că da. Bani, "fără număr, fără număr" din punctul meu de vedere. Adică, vreau să mărturisesc, profitând de perioada de criză pe care o traversăm împreună, eu şi Domnia Sa, că tânjesc spre augustul său portofel. Dacă Înălţimea Sa ar binevoi să-şi coboare atenţia privirilor către mine... Ceva-ceva dacă se poate!, nu pe dreptu' de autor. La o slujbă la vedere în simbria Domniei Voastre nu îndrăznesc să visez de aici, de unde mă aflu, din locul de jos al condiţiei umane care încearcă să-şi găsească scăunelul în societatea pe care o patronaţi. (Atenţie: Traian Băsescu egal Coriolan Cîţu. Sau Ion Ion.)

Deci, este Traian Băsescu un burghez? Păi eu aş zice, da. Da' dacă stau şi mă gândesc mai bine, parcă încep să am îndoieli. Eu îmi imaginez, pentru că nu am avut contact niciodată cu cineva care să-mi prezinte certificatul, că burghezia înseamnă o stare elevată de a fi. În care banii au o importanţă covârşitoare, dar nu determinantă. Îmi închipui întâlnirea dintre un burghez şi un "pălmaş" ca fiind una dintre un profesor şi elevul său. Nu ca una dintre maestru şi ucenic. Mai puţin spiritualizată, dar totuşi conţinând tensiunea aia metafizică în stare să-ţi arate că nu se rezumă totul la ceea ce poţi îngropa în pântece. Pentru mine, cel mai bine, burghezia este reprezentată de aristocraţia rusă, de prinţul Mîşkin. Persoane handicapate din cauza unei dimensiuni ezoterice supradimensionate. Care privesc transpiraţia provocată de efort a ţăranului ca pe o minune a lui Dumnezeu. Deci, nu, aşa, Traian Băsescu, mă rog, arhetipul lui, nu e un burghez. E un mitocan. Nu. Mitocan, în secolul XIX, desemna un locuitor al unui mitoc, adică o comunitate de laici strânsă în jurul unei biserici şi care trăia de pe urma acesteia.

Altfel: într-o societate secularizată, burghezia e o formă de lâncezeală şi de nesimţire ostentativă. Savatie Baştovoi, un preafrumos monah al zilelor noastre, trăitor în spaţiul spiritual românesc, a vorbit despre "burghezia spiritualicească" şi ne-a certat cu vorbe blânde pe noi, săracii, cei care am făcut din telecomandă universul cunoaşterii şi al aşteptării. Deasupra noastră este burghezia spiritualicească a celor care, ar spune, poate, Dinu Săraru, ne făuresc destinele păziţi de bodyguarzi.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de