Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Faptul că a văzut o ţară întreagă emotivitatea, lipsa de cultură,
stângăciile Elenei Băsescu nu pare a-i opri pe tinerii PD-L din drumul
lor spre mai multe posturi în Parlament şi administraţie.
Se vorbeşte în ultimele zile din ce în ce mai intens despre gafele în public ale Elenei Băsescu, mezina preşedintelui, şi intenţia doamnei Elena Udrea de a-i acţiona în judecată pe producătorii desenului animat Animat Planet Show, printre care se află componenţi ai trupei umoristice Divertis. Cazurile, deşi par total diferite, au asemenări în privinţa perspectivei.
Elena Băsescu este fără îndoială o tânără cu perspectivă. Şi nu sunt ironică aici. Are arta de a-şi stăpâni emoţiile la prezentările de modă, este solicitată de designeri importanţi pentru a le purta creaţiile sau de stilişti în vogă, pentru a le pune în valoare coafurile. Nu e lucru simplu, iar modellingul a devenit o adevărată industrie.
Cine crede că e o joacă se înşală şi nu cunoaşte în amănunt domeniul. Branduri naţionale ca Doina Levinţa, Cătălin Botezatu, Venera Arapu (internaţionalizat), Irina Shrotter, Romaniţa Iovan, Vanda Vlasov, Rita Mureşan, şi aş putea continua cu cei din valul nou, sunt, de fapt, nu doar ateliere de spumă, visare, speranţă, percepţie, ci puncte de lucru în care zeci, sute de oameni îşi câştigă existenţa, evoluează, plătesc taxe.
Continuând ideea, presa de specialitate – incluzând fashion şi beauty, este în plină ascensiune, auditată BRAT şi SNA – a devenit angajator pentru sute de persoane şi produce, de asemenea, valoarea adăugată. Competiţia este şi ea acerbă, ca în orice ramură a economiei de piaţă funcţionale. Iar industria frumuseţii de la noi este una în parametri cât se poate de funcţionali, spre deosebire de siderurgie şi agricultură.
Sigur, este vorba despre alte cifre, dar, tehnic vorbind, avem de-a face cu aceiaşi indicatori ai performanţei: rata profitului, dezvoltarea şi, de ce nu, globalizarea. Faptul că Elena Băsescu este solicitată să urce pe podium şi să pozeze identifică sursa talentului şi calităţilor sale native: un corp armonios, peste medie, măsurile necesare, o atitudine interesantă, un anume "ceva" care aduce prospeţime.
Ceea ce este de bine! De rău este faptul că există persoane din anturajul ei care au mirosit, cum se spune, lipiciul său la anumite categorii sociale şi vor să exploateze politic această fericită întâmplare a naturii, până la urmă, dorind să o transforme pe fata preşedintelui în Traian Băsescu însuşi, dacă se poate. Merg pe ideea lansată de sociologul şi hârşitul într-ale politicii Vasile Dâncu şi emit şi eu opinia că Elena Băsescu este folosită la modul propriu de organizaţia de tineret a PD-L pentru a ieşi în faţă şi pentru a avea câştiguri imediate.
Faptul că a văzut o ţară întreagă emotivitatea, lipsa de cultură, stângăciile Elenei Băsescu nu pare a-i opri pe tinerii PD-L din drumul lor spre mai multe posturi în Parlament şi administraţie. Locomotiva Elena se poate face în continuare de râs, pe cont propriu, atât timp cât în ochii preşedintelui ţării şi cel spiritual al PD-L este tot ce poate fi mai candid şi perfect pe această lume.
Ce contează că drumul Elenei Băsescu nu pare a fi corect ales, deoarece nu are calităţile de orator şi cunoştinţele politice ale tatălui său, nici măcar flerul de a ieşi din situaţii delicate, scopul în sine este mult prea înalt, iar tinerii pedelişti mi se par a fi chiar mai cinici decât seniorii partidului care încearcă să-l convingă pe Adrian Videanu să mai candideze la primărie, după ce patru ani l-au lăsat să se descurce cum poate şi s-au delimitat de el.
Bine ar fi ca lucrurile să se aşeze în matca lor firească şi fiecare să îmbrăţişeze profesionist cariera pentru care deţine date naturale şi dobândite prin învăţătură, pentru sănătatea organismului viu al politicii şi ascensiunea celor chemaţi cu adevărat să facă parte din ea. Cât despre doamna Udrea, şi domnia sa e tentată de farmecul subtil şi acaparant al industriei frumuseţii, însă ideea de a-i da în judecată pe Divertişi i-a dezvăluit o aptitudine pe care o ţinea bine ferită de ochii lumii.
E, la o adică, o luptătoare care se vrea pe cont propriu atunci când este vorba despre reputaţia sa ca femeie. Numai că, vedeţi dumneavoastră, când te complaci în situaţia de manechin şi îţi expui cu plăcere corpul în reviste glossy, nu e moral să mai ai ulterior pretenţia de a fi privită doar în ochi, nu şi la 20 de centimetri sub ei.
Dar dacă în cazul Elenei Băsescu lucrurile sunt clare: business-ul potrivit este doar cel al modei, în cazul Elenei Udrea, cu excepţia episodului Animat Planet Show, cred că afacerea aleasă, cea a politicului, este corect identificată, cel puţin pentru moment. Deoarece, în ciuda costumelor masculine arborate şi a unor figuri tragice, sunt mult mai mulţi bărbaţi frivoli în politică şi, cum lista ar fi prea lungă, vă provoc imaginaţia dumneavoastră.
Elena Băsescu este fără îndoială o tânără cu perspectivă. Şi nu sunt ironică aici. Are arta de a-şi stăpâni emoţiile la prezentările de modă, este solicitată de designeri importanţi pentru a le purta creaţiile sau de stilişti în vogă, pentru a le pune în valoare coafurile. Nu e lucru simplu, iar modellingul a devenit o adevărată industrie.
Cine crede că e o joacă se înşală şi nu cunoaşte în amănunt domeniul. Branduri naţionale ca Doina Levinţa, Cătălin Botezatu, Venera Arapu (internaţionalizat), Irina Shrotter, Romaniţa Iovan, Vanda Vlasov, Rita Mureşan, şi aş putea continua cu cei din valul nou, sunt, de fapt, nu doar ateliere de spumă, visare, speranţă, percepţie, ci puncte de lucru în care zeci, sute de oameni îşi câştigă existenţa, evoluează, plătesc taxe.
Continuând ideea, presa de specialitate – incluzând fashion şi beauty, este în plină ascensiune, auditată BRAT şi SNA – a devenit angajator pentru sute de persoane şi produce, de asemenea, valoarea adăugată. Competiţia este şi ea acerbă, ca în orice ramură a economiei de piaţă funcţionale. Iar industria frumuseţii de la noi este una în parametri cât se poate de funcţionali, spre deosebire de siderurgie şi agricultură.
Sigur, este vorba despre alte cifre, dar, tehnic vorbind, avem de-a face cu aceiaşi indicatori ai performanţei: rata profitului, dezvoltarea şi, de ce nu, globalizarea. Faptul că Elena Băsescu este solicitată să urce pe podium şi să pozeze identifică sursa talentului şi calităţilor sale native: un corp armonios, peste medie, măsurile necesare, o atitudine interesantă, un anume "ceva" care aduce prospeţime.
Ceea ce este de bine! De rău este faptul că există persoane din anturajul ei care au mirosit, cum se spune, lipiciul său la anumite categorii sociale şi vor să exploateze politic această fericită întâmplare a naturii, până la urmă, dorind să o transforme pe fata preşedintelui în Traian Băsescu însuşi, dacă se poate. Merg pe ideea lansată de sociologul şi hârşitul într-ale politicii Vasile Dâncu şi emit şi eu opinia că Elena Băsescu este folosită la modul propriu de organizaţia de tineret a PD-L pentru a ieşi în faţă şi pentru a avea câştiguri imediate.
Faptul că a văzut o ţară întreagă emotivitatea, lipsa de cultură, stângăciile Elenei Băsescu nu pare a-i opri pe tinerii PD-L din drumul lor spre mai multe posturi în Parlament şi administraţie. Locomotiva Elena se poate face în continuare de râs, pe cont propriu, atât timp cât în ochii preşedintelui ţării şi cel spiritual al PD-L este tot ce poate fi mai candid şi perfect pe această lume.
Ce contează că drumul Elenei Băsescu nu pare a fi corect ales, deoarece nu are calităţile de orator şi cunoştinţele politice ale tatălui său, nici măcar flerul de a ieşi din situaţii delicate, scopul în sine este mult prea înalt, iar tinerii pedelişti mi se par a fi chiar mai cinici decât seniorii partidului care încearcă să-l convingă pe Adrian Videanu să mai candideze la primărie, după ce patru ani l-au lăsat să se descurce cum poate şi s-au delimitat de el.
Bine ar fi ca lucrurile să se aşeze în matca lor firească şi fiecare să îmbrăţişeze profesionist cariera pentru care deţine date naturale şi dobândite prin învăţătură, pentru sănătatea organismului viu al politicii şi ascensiunea celor chemaţi cu adevărat să facă parte din ea. Cât despre doamna Udrea, şi domnia sa e tentată de farmecul subtil şi acaparant al industriei frumuseţii, însă ideea de a-i da în judecată pe Divertişi i-a dezvăluit o aptitudine pe care o ţinea bine ferită de ochii lumii.
E, la o adică, o luptătoare care se vrea pe cont propriu atunci când este vorba despre reputaţia sa ca femeie. Numai că, vedeţi dumneavoastră, când te complaci în situaţia de manechin şi îţi expui cu plăcere corpul în reviste glossy, nu e moral să mai ai ulterior pretenţia de a fi privită doar în ochi, nu şi la 20 de centimetri sub ei.
Dar dacă în cazul Elenei Băsescu lucrurile sunt clare: business-ul potrivit este doar cel al modei, în cazul Elenei Udrea, cu excepţia episodului Animat Planet Show, cred că afacerea aleasă, cea a politicului, este corect identificată, cel puţin pentru moment. Deoarece, în ciuda costumelor masculine arborate şi a unor figuri tragice, sunt mult mai mulţi bărbaţi frivoli în politică şi, cum lista ar fi prea lungă, vă provoc imaginaţia dumneavoastră.
