Cadiz, oraşul dintre două continente

De ce scriu despre Cadiz? Pentru ca, din punctul meu de vedere, e un oras prea putin laudat, prea putin cunoscut, prea putin luat la pas, desi are, de la un capat la altul, mai putin de trei kilometri. Cadiz este localizat in sudul Spaniei si de aceea poarta in umbre cele mai frumoase influente orientale, de la forma caselor la dimensiunile reduse ale stradutelor care il descriu. Nu e, sub nici un chip, o localitate obisnuita, poate pentru ca, reprezinta totusi aproape o granita intre doua mari continente, intre doua mari culturi, intre doua mari povesti.

Exista oameni care considera ca nu ai ce face in Cadiz mai mult de doua zile, spunand ca e un oras-port prea mic ca sa poata gazdui o vacanta complexa daca turistul cauta si altceva pe langa plaje reusite. Si totusi, in acest punct elegant si original de pe harta Spaniei, se gaseste ceva ce nu apare in prea multe locuri din lume: senzatia de familiaritate si de labirint descifrat, senzatia ca, orice ai face, pe oriunde ai lua-o, nu te poti pierde. Asta mi se pare fascinant: sa poti sa mergi printr-un oras strain si sa nu ai nevoie sa stii dinainte daca o sa faci stanga sau dreapta pe urmatoarea straduta, pentru ca, oricum, mai devreme sau mai tarziu, te vei intoarce de unde ai plecat.

Cadizul e un oras al intamplarilor frumoase, al posibilitatii de a trai, fie si pentru cateva zile, o libertate anume, o libertate cu doua taisuri, ametitoare si cuceritoare in acelasi timp. In rest, nu-mi dau seama daca mai are sens sa insistam pe extraordinara calitate de a avea Oceanul aproape. Da, la Cadiz, pe langa toate aceste cadente surprinzatoare, mai e si oceanul, cu toate nebuniile lui revelatoare, cu toate raspunsurile lui pline de farmec si de adevaruri.

Poate ca sudul Spaniei e umbrit nedrept de frumusetea celorlalte zone ale tarii, poate ca nu e acolo cea mai importanta sau bogata zona, poate ca defectul de a nu avea un aeroport la mai putin de patruzeci de kilometri va conta intotdeauna mai mult decat e cazul, dar e clar ca n-avem voie sa ignoram acel petic de univers, cu caracter aproape insular, pe care deparatarea il face si mai interesant. Fie si prin fotografii, fie si prin povestile celorlalti, trebuie sa ajungem acolo, sa ne indulcim cat de cat paleta de culori a frumusetii misterioase.