x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Caiet cu subiecte (1)

0
Autor: Tudor Octavian 26 Noi 2007 - 00:00




CHIAR AŞA I SE SPUNE: Doamna directoare, cea cu nasul mare. A fost numită directoare fără nici o explicaţie, ca şi cum, in sine, nasul ei neobişnuit de lung şi de osos ar fi fost un argument al competenţei. Şi tot aşa a dispărut. După un număr de ani, am reintălnit-o la o ceremonie oficială, dar n-am salutat-o şi nu am intrat in vorbă, fiindcă avea un nas mic. Puteam să cred că şi-l operase, dar la fel de bine puteam să cred că era altă persoană. Cănd mi-a zămbit şi m-a intrebat ce mai fac, n-am ştiut ce să-i răspund. Mă hipnotiza lipsa nasului. Era normal ca ea să se poarte ca şi cum n-ar fi avut niciodată nasul mare, dar tot atăt de normal era ca eu să nu mă pot preface că nu observ schimbarea. Probabil c-am stat cam mult cu gura căscată, fiindcă mi-a zămbit şi mi-a zis "Să vă duceţi cu toţii dracului!" Amintirea unui lucru e uneori mai stănjenitoare ca lucrul propriu-zis.


PRIETENUL DEFUNCTULUI le-a chemat, la parastasul pe care i l-a făcut, pe toate cele opt foste iubite ale acestuia. Doamnele nu se cunoşteanu intre ele şi, după ce atmosfera s-a mai detensionat din invelişul ei solemn, au ciocnit paharele cu băutură şi n-au manifestat nici un fel de suspiciuni la faptul că se găseau opt femei la masă şi nici un bărbat. Mănca-le-ar tata, a zis prietenul mortului, ce bine le stă impreună!


DEŞTEPŢII aceceptă greu prezenţa unui prost, dar proştii aceptă şi mai greu prezenţa unui deştept. Un prost, intr-o adunare de deştepţi, e o incompatibilitate, dar un deştept, la o intrunire de proşti, e o jignire. La tablouri e intrucătva la fel: un gunoi intre capodopere e şi mai gunoi, dar o capodoperă intr-o grămadă de kitschuri aduce a kitsch.


UN FAPT, la care mă găndesc adesea şi nu pot să-i dau de capăt: doamna L., despre care ştiam că are un cancer in fază terminală, i-a sunat intr-o miercuri pe toţi cunoscuţii, prietenii şi artiştii, cu care familia ei avusese relaţii mai strănse, anunţăndu-i că e posibil să moară joi. Atăt şi nimic mai mult. Cănd a precizat "Am ţinut neapărat să ştiţi", am rămas cu telefonul in mănă mult timp după ce ea l-a inchis. Avea vocea egală, lipsită de emoţie, vorbea ca şi cum anunţa un lucru din care se construiau prieteniile, un secret pentru privilegiaţi.


DEPUTATUL X nu e foarte prezent in media, dar are o seamă de absenţe extrem de apreciate.


TUDORE, observă un confrate, află că m-am prins. Tu scrii povestiri pentru ziar, pe care apoi le publici şi in cărţi. De fapt, e invers, scriu povestiri pentru cărţi, pe care le public intăi la ziar. Povestesc, deci exist!


Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de