x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Cainele carepazeste nimic

Cainele carepazeste nimic

de Tudor Octavian    |    04 Iun 2006   •   00:00
Cainele carepazeste nimic

Pe una din stradutele din preajma Pietei Palatului exista un bloc vechi cu o curte interioara ca o punga.

Normal ar fi fost ca in locul pungii sa se fi construit un hol, dar au vrut oamenii curte si curte au. Cu gard si in ea cu un caine. Toti cei care trec prin fata portii sunt latrati de caine. Potaia nu se osteneste sa vina si sa-i latre pe trecatori la poarta. Sade in fund, tacticos, undeva langa una din intrarile in bloc, ca sa-l vada locatarii ca-si face datoria, iar latratul sau e pur preventiv. Parc-ar spune: Nu intrati, ca o sa aveti de-a face cu mine!

Dupa ce-si termina portia de latrat, se lungeste pe burta, isi intinde capul pe asfalt si mai scoate cateva maraituri, ca pentru sine. Cainele se poarta exact ca portarii din unele institutii publice, carora nu le-a explicat nimeni ce au de facut si atunci se dau viteji, ca sa se afle-n treaba. Un amic m-a invatat cum trebuie sa procedez cu portarii care o fac pe cerberii. Ii intreb din mers: "Doamna Mariana e sus?", si mintea lor se blocheaza. Unde sunt o multime de functionari, se gaseste intotdeauna si o "doamna Mariana", de care intreaba toata lumea. Am intrat odata in curtea blocului si l-am intrebat pe caine daca doamna Mariana e acasa, iar el a cazut pe ganduri, ca un portar adevarat, si a uitat sa ma latre. Evident, e un caine al nimanui, un maidanez instalat peste noapte in locul altuia, luat de hingheri. Maidanezii sunt ca lichidul din vasele comunicante: cum dispare unul, cum apare altul. Ce-i interesant la cainele din curtea care nu e curte e faptul ca nici el nu mai e suta la suta caine. Toate trucurile lui de portar pus sa pazeasca nimic sunt de fapt ale oamenilor. O fi stat o vreme pe langa ghereta unui portar dintr-o fabrica parasita sau si-a pus la punct singur rolul de caine vigilent - that is the question! Realitatea e ca si-l joaca intocmai unui actor batran, care nu mai asteapta nimic de la viata, dar nici nu are unde sa se duca. Daca as intelege ce inseamna maraiturile alea cam bolborosite, de dupa latratul preventiv, as sti nu numai ce-i in capul cainilor vagabonzi, ci si in mintea celor pe langa care se aciueaza.

Intr-un fel isi joaca rolul de paznic, caruia nimeni nu-i cere nimic, maidanezul de cartier si in altfel cainele dintr-o zona unde hingherii i-au adunat pe toti patrupezii de pripas. Cainele din curtea ca o punga ii imita la mers si la morga pe cetatenii cu stare din bloc. Paseste fara graba, latra fara sa se uite la trecatori, distant, profesional. Iar cand unul din locatari paraseste blocul, il insoteste respectuos, dand discret din coada, de la usa pana la poarta. Apoi arunca o privire in toata curtea, ca si cum ar trebui sa-si aminteasca de ceva, dar poate si sa lase problema pentru mai tarziu, cand toti stapanii vor fi plecati pe la ministere, banci si afaceri.

×
Subiecte în articol: editorial