x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Călătorie în timp"

0
Autor: Maria Timuc 26 Iun 2011 - 21:00

"Unde ne duce morala fara autoritatea divina"; iata intrebarea unui profesor de teologie de la un mare institut american, intrebare la care profesorul a primit raspuns printr-o calatorie in timp. Acesta a fost subiectul unui film pe care l-am vazut sambata seara la un post tv.

Profesorul cu pricina urma sa publice o carte, care sustinea mora­litatea, fara obligatia de a o raporta la autoritatea divina. Simplu spus, el sustinea ca-i suficient sa fii un om bun, sa nu-i faci rau nimanui, ca moralitatea singura te poate salva si ca, in fapt, nu era nevoie de un mantuitor si nici sa spui continuu: "Iisus a spus sa nu furi", "Iisus spune sa nu ucizi", "Iisus este Mantuitorul", cum nu-i neaparat nevoie sa mergi la bi­serica daca moralitatea proprie iti garanteaza ca vei ajunge in Rai prin ea.

Un coleg al sau, al carui tata savant construise o masina a timpului, singurul care s-a opus vehement teoriei moralei fara Dumnezeu, l-a trimis in viitor pe profesorul care traia prin anii 1900. L-a trimis in anul 2000, in miezul civilizatiei in care morala de tipul "sunt un om bun, n-am nevoie sa merg la biserica, ma deranjeaza sa ma raportez continuu la Iisus" era in plin avant.

Profesorul traieste un soc fantastic in aceasta lume moderna, in care copiii se uita linistiti la televizor si vad cum adultii se giugiulesc pe ecran. O fetita fura hamburgerul de pe banca pe care se asezase si nu pentru ca ii era foame, cat pentru ca ea alesese sa se distreze furand. Un barbat, care muncea cinstit si asculta toata ziua meciurile la casti, ii spunea "eu sunt un om bun, n-am nevoie sa merg la biserica. Nu fac rau nimanui, nu am pacate. Eu merg la biserica la Paste si la Craciun".

A vorbi despre Dumnezeu in scoli era pricina de nenorocire pentru cine ar fi permis asta.

Profesorul a fost uluit vazand ca 50% din cupluri divortau in anul 2000, ca barbatii agatau femei pe strada, ca rochiile erau deocheate si starneau pasiuni pacatoase, ca pastorii din biserici organizau petreceri cu enoriasii si faceau comert in aceleasi biserici, in care invataturile erau predate corect, dar atat. Oamenii stiau de existenta Bibliei, dar majoritatea n-o citisera.

Discursul acelui profesor intr-o biserica a anului 2000 suna cam asa: "Abandonati-va viata lui Iisus; prin el veti cunoaste vesnicia si fara el veti trai vesnic sentimentul separarii de creator!" Oamenii l-au ascultat cu atentie, dar nu mai mult. "Am ajuns in timpurile din urma", a conchis profesorul, in acele timpuri in care morala fara Dumnezeu era de-a dreptul distructiva.

Peisajul acesta ne este teribil de cunoscut. Multi oameni merg la bi­serica doar de Paste si de Craciun. Multi vorbesc despre Biblie, dar nu au citit-o niciodata. Multi spun "eu sunt un om bun", dar aceasta cu autoritatea Eului, a Egoului, nu cu aceea a lui Dumnezeu. In ultimii ani am auzit adesea expresii in genul "vorbim prea mult de Dumnezeu", dar – in acelasi timp – au capatat un iz de normalitate tot soiul de aspecte anormale ale existentei. Citeam zilele trecute ca inca un oras din America a permis casatoriile gay, iar un politician gasea pentru asta o scuza subtire, sub care parea sa se ascunda o alergare dupa voturi. Noi nu mai avem nevoie de o masina a timpului, la fel ca profesorul din filmul "Calatorie in timp", caci pare ca ne aflam in timpul "moralei fara Dumnezeu". Intr-adevar, este o diferenta uriasa intre a te raporta la puterea si autoritatea propriului Eu sau la autoritatea divina. Eul omenesc, limitat la conceptiile sale despre bunatate, decide ca a fura un hamburger este o distractie, iar asta iti da voie sa pretinzi in continuare ca esti un om bun. Poti face orice lucru rau sub umbrela intentiilor bune ale Eului. Poti face comert la biserica, poti manipula banii in "interesul" comunitatii si poti vedea la televizor filme in care Iisus este vazut in fel si chip (ridiculizat chiar), dar – oricum – prin ochii mintii umane, iar asta nu-ti produce nici un frison.

Faptul ca nu ne mai raportam la Dumnezeu, faptul ca vedem mantuirea ca fiind posibila prin bunatatea pe care ne-o arata Eul (intelectul, ratiunea), si nu aceea despre care ne-a vorbit Iisus, pot fi cu adevarat o problema a civilizatiei moderne.

Studii recente demonstreaza faptul ca raportarea noastra la autoritatea divina ne face mai sanatosi din punct de vedere psihologic, mai caliti pentru viata, mai mult dispusi sa iertam si sa iubim.

In zonele lumii in care omul se raporteaza la Dumnezeu, infractio­na­litatea este aproape inexistenta, la fel si violenta. Sa reflectam, caci asta-i o tema pentru noi toti: alegem morala Eului sau morala lui Dumnezeu?

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de