x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Călcâiul lui Ahile în Uniunea Monetară

0
Autor: Daniel Daianu 17 Feb 2010 - 00:00
Dificultăţile economice ale Greciei, ca şi trăsăturile asemănătoare (deficite externe structurale mari) în ţări precum Portugalia şi Spania au readus în discuţie optimalitatea Uniunii Monetare (UM). Cei care au promovat ideea unificării monetare au avut în vedere un deziderat politic (de impulsionare a integrării) şi unul economic; acesta din urmă având la bază teza că pe cale monetară s-ar stimula convergenţa economică. Dar criza financiară/economică arată că ipoteza convergenţei economice stimulate pe cale monetară are slăbiciuni, că UM nu este totuşi o arie monetară optimă în ansamblu. Făcând această observaţie am în vedere mai ales situaţia franjului mediteranean, care este format din economii ce de ani mulţi fac revelaţia unor deficite externe mari. UM a răpit posibilitatea utilizării cursului de schimb ca instrument de ajustare a dezechilibrelor cauzate de diferenţiale de productivitate (competitivitate). Nu puţini au fost cei care au mizat pe flexibilizarea pieţelor forţei de muncă (ajustări în costurile forţei de muncă), ale pieţelor în general; se vede însă că realitatea pieţelor din UE este alta. Se manifestă rigidităţi majore, ca şi stavile politice şi sociale în a se realiza modificări în jos ale salariilor ca modalitate de a ajusta discrepanţe de productivitate. Drept este că sincronizarea ciclurilor economice şi diferenţe importante în dezvoltarea economică fac ca politica monetară comună să aducă cu sine şocuri asimetrice înăuntrul Uniunii. În faze când Banca Centrală Europeană practică dobânzi mici ca efect al unei inflaţii scăzute, capitaluri substanţiale se îndreaptă către zonele mai puţin dezvoltate, unde se mizează pe randamente investiţionale superioare. Aceasta este, în bună măsură, explicaţia perioadei de avânt economic de tip speculativ din Spania, Portugalia etc., care a condus la creşteri de inflaţie şi salarii peste media din Uniune şi, implicit, la pierderi de competitivitate - rezultatul fiind deficite externe tot mai mari. Dar aceasta nu este singura explicaţie; fapt este că sectorul corporatist din ţările sudice, adesea, nu a ţinut pasul cu cerinţele impuse de concurenţa din UE, din economia globală. Dacă adăugăm la aceasta starea finanţelor publice, căpătăm imaginea unei poziţii economice inferioare în UM. Când criza financiară a izbit toată Uniunea, această poziţie s-a concretizat în percepţia că aceste ţări prezintă un risc suveran considerabil mai mare decât media din UM. Dar episodul Grecia & Co reliefează o mare controversă privind funcţionarea UM. De la debutul conceperii ei au fost voci care au afirmat că fără un mecanism de ajustare fiscal construcţia are o slăbiciune congenitală ce îi poate fi fatală. Pactul de stabilitate şi creştere a încercat să fie un substitut, dar s-a dovedit a fi unul slab. Este nevoie de reguli privind corecţii de venituri şi de reglementări ale pieţelor, care să permită ajustări ale dezechilibrelor externe şi bugetare înăuntrul Uniunii. Cei care o asemuie SUA sunt naivi dacă nu înţeleg că peste Ocean există o suveranitate fiscală (federală) unică şi mobilitatea forţei de muncă, că unicitatea pieţelor acolo este autentică. Această criză mai arată ceva: intrarea în UM trebuie făcută când ai un grad suficient de pregătire. Altminteri, ceea ce pare o fi o rezolvare (mă refer la riscul valutar) poate fi contra-balansat de costuri în timp mari, de toate felurile.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de