x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Calea către încrederea și iubirea de sine!

0
Autor: Maria Timuc 14 Sep 2014 - 14:31
Există un fel ”așteptare” periculoasă, o așteptare bolnăvicioasă, una care ne mănâncă vitalitatea, ne sabotează puterea de a fi și a face, ne subminează încrederea în sine și ne induce ideea că suntem slabi în fața unei lumi stabile și puternice, de care depindem permanent. ”Așteptarea” încurajează atitudinea dependentă și chiar ne îmbolnăvește, în sensul că ”ne obișnuim să așteptăm” prea mult de la ceilalți, prea mult din afara noastră, proiecându-ne astfel puterea asupra lumii. E o amăgire grandioasă în acest fel de ”aștepta”, căci nu mai vedem adevărul din conștiința dependentă în care ne cuibărim prin așteptarea noastră, nu mai percepem ce și cât putem noi înșine. Ochiul percepției noastre se agață permanent de lumea ”imperfectă”, așa încât el, acest ochi lăuntric, aparent bun în a observa ”ce ar trebui” sau ”n-ar trebui” să facă și să fie alții, nu-și mai observă bârna proprie. Bolnăvicioasa noastră așteptare are implicații devastatoare, toxice, distrugătoare pentru iubirea de sine, pentru încrederea în sine, pentru acceptarea de sine și devine sursa unui gen de blocaj atât de extins și de grav încât ne dezenergizează și ne aruncă într-un colț al frustraților, al nemulțumiților, al celor care nu pot iubi, nu pot înțelege și ”nu pot” schimba mare lucru în viețile lor. Când ne întrebăm; ”ce putem face pentru a ne iubi pe noi înșine?” și ”ce putem face pentru a avea încredere în noi înșine?” răspunsul automat ar putea fi: ”încetează să aștepți”!

Să nu aștepți să se schimbe omul de lângă tine, fiindcă ceea ce nu face el e exact ceea ce nu faci tu. Nu aștepta să se schimbe clima, politicienii, Guvernul, partenerul de viață, cel de afaceri, vecinul, trecătorul sau Dumnezeu însuși, căci așteptarea aceasta e boala de care ai nevoie să scapi. În ea se ascunde cu îndârjire un aspect întunecat al Sinelui tău, adică ceea ce nu faci singur, deși ai putea. Puterea ta o proiectezi asupra lumii întregi și de aceea devii dependent de această lume. Nu poți schimba lumea, cerându-i să se schimbe, ci schimbându-te pe tine însuți. Nu-i poți dicta nimănui, nici măcar unui copil mic: ”fă așa, drege așa, stai cuminte, nu pune mâna la priză”! Căci primul lucru pe care-l va face copilul, tânărul, adultul, primul lucru pe care-l va face însăși legea existenței, însuși liberul arbitru, va fi să facă ceea ce îi spui să nu facă. Liberul arbitru nu suportă dictările, constrângerile, impunerile. E în legea firii ”să vrei” și ”să alegi ce vrei”, dar nu așteptând să facă alții ce vrei tu, ci să faci chiar tu ce vrei de la ceilalți. A persista în ”așteptare” e un fel în care îți asiguri statutul de Sisif în plan psihologic, ceea ce te predispune la dependență, la slăbiciune, la tensiune, frustrare și, în cel bun caz, la înțelegerea că ai puterea să alegi doar pentru tine, să crești în tine, să te îmbunătățești pe tine însuți, să faci schimbări cu tine. Să accepți lumea cum este, dar să schimbi în tine ce nu-ți place în lume; iată o atitudine care te ajută să te iubești, să ai încredere în tine, să știi că poți și să cunoști adevărul. Adevărul ți-e hărăzit, iubirea ți-e dăruită, fericirea ți-e garantată, la fel ca respirația, numai că nici una dintre ele nu vor poposi în conștiința, în sufletul și-n mintea ta fără să cunoști că ele nu depind de lumea exterioară și, în consecință, nu trebuie să fie așteptate, privind către această lume.

Dacă vrei iubire, nu accepta altceva decât iubirea reciprocă. Nu te opri din drum în clipa în care altul nu te iubește, căci atunci aștepți iubirea de la el, iar dacă el n-o simte, tu nu i-o poți smulge din suflet și nu i-o poți crea nici făcându-ți bucle, nici mărindu-ți contul, nici așezâdu-te într-o limuzină fascinantă, nici cunoscând toate limbile pământului. Să iubești și să fii iubit e condiția care trebuie îndeplinită de la început într-o relație; fără una dintre aceste două părți, relația se evaporă, se rupe, face valuri și uneori inundă întreaga existență. Nu aștepta să vină iubirea pe parcurs, nu aștepta să se schimbe celălalt cu timpul, ci preocupăă-te din capul locului să observi dacă partenerul pe care ți-l alegi( poate fi iubitul, prietenul, partenerul de afaceri etc) e așa cum ți-l dorești, dacă are calitățile pe care le dorești și, mai ales, să știi clar că-i poți tolera slăbicunile și viciile. Căci se poate schimba doar ce schimbi tu în tine. Frica nu schimbă nimic, ea poate duce la reprimare, dar într-o zi tot ce-i reprimat izbucnește ca un vulcan. Capacitatea de a iubi, încrederea în sine, puterea de a fi și a face ce vrei stă numai în tine și de aceea întrebarea corectă este : ”Ce aștept de la mine însumi?” Asta-i întrebarea care ne face liberi și ne ajută să pășim în imperiul iubirii de sine și al siguranței vieții. 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de