x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Calendare

0
Autor: Marius Tucă 12 Sep 2005 - 00:00
Uneori e mai puternica vara din noi. Alteori, toamna. Ca acum, cand calendarul fiintei e altceva decat calendarul vremii si se amesteca in noi doua stari care se instraineaza una pe cealalta. Nu este o nepotrivire de caracter. E mai degraba o nepotrivire de anotimp, o neintelegere intre doua lumi care rareori se aseamana, doua lumi paralele care deseori creeaza iluzia ca se intalnesc, dar, bineinteles, n-o fac niciodata.

Sufletul nostru prea delicat si primitor uneori, de cele mai multe ori se lasa mai degraba cucerit de toamna decat s-o cucereasca. Daca nu cumva teritoriul asta sensibil al nostru instrainat de atatea ori e proprietatea ei, a toamnei, dintotdeauna si atunci o primeste de fiecare data ca pe o pasare intoarsa din tarile calde.

Intoarsa la cuibul ei, care n-a tradat-o niciodata. Ea nu vine nicicand mai devreme. Ea e intotdeauna, pentru totdeauna in noi. Cu ea incepe si se termina calendarul fiintei noastre, calendarul anotimpurilor noastre. Ea e singurul anotimp care-si face de cap in noi, ea este singurul anotimp care vine si pleaca atunci cand vrea. Ne poate bantui intr-o zi de vara asa cum a fost cea de ieri, cum la fel de bine ne poate bantui prin zapezi sau ghiocei. Si mai cred ca tot cu ea incepe calendarul singuratatii noastre. Niciodata nu suntem mai singuri ca toamna. Noi, in fata noastra goi, singuri si goi, ne cufundam in toamna, zbatandu-ne intre orizontul iertarii si cel al sinuciderii.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de