Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
JURNAL DE CINEFIL
Sunt gata să ies in piaţa publică şi să aştept să daţi cu pietre in mine, dar trebuie să spun că m-a apucat furia aia mare cănd am văzut că un film care ar fi putut fi unul dintre cele mai bune din cinematografia noastră, "California Dreaminâ", arată cum puteţi să-l vedeţi acum pe ecrane.
JURNAL DE CINEFIL
Sunt gata să ies in piaţa publică şi să aştept să daţi cu pietre in mine, dar trebuie să spun că m-a apucat furia aia mare cănd am văzut că un film care ar fi putut fi unul dintre cele mai bune din cinematografia noastră, "California Dreaminâ", arată cum puteţi să-l vedeţi acum pe ecrane.
M-am enervat că producătorii n-au avut destul curaj să taie din materialul filmat tot ceea ce era in plus şi să şlefuiască "piatra", transformănd-o in diamantul care se zăreşte prin praful din forma ei brută.
Nu mă interesează premiul de la Cannes, imi pasă doar că filmul nu e arătat publicului la adevărata lui valoare. Nu vreau să aud argumentul "producătorii au lăsat filmul in varianta pe care o avea regizorul inainte de tragicul
accident", căci este o mare minciună. La momentul decesului lui Cristian Nemescu, filmul brut avea trei ore şi 40 de minute.
Din motive publicitare, de inţeles pe alocuri, au ales calea de mijloc, mincinoasă pentru memoria regizorului: nici forma brută (care ar fi putut fi lansată pe DVD), nici forma editată corect (care ar fi putut rula
in cinematografe cu şi mai mult succes).
Acum, in "California Dreaminâ"sunt multe momente redundante. E o secvenţă in care americanii merg la serbarea satului şi asistă la recitalul unui Elvis local. E foarte amuzantă, mai sunt acolo căteva detalii de decor superbine plasate (prosoape mari de baie cu simboluri americane afişate drept tablouri), doar că, 20 de minute mai incolo, aceeaşi idee e dezvoltată intr-o vizită a americanilor la celebra copie a conacului din Dallas de la Slobozia. Din nou simboluri americane, plus o secvenţă foarte lungă cu vampiri şi cu striptis.
Un alt exemplu. Filmul se deschide cu o secvenţă in alb-negru despre copilăria unuia dintre eroi, iar pe parcurs mai apar incă trei asemenea secvenţe, care sunt dublate ca informaţie cu un dialog simplu intre eroina principală şi americanul care-i face curte. Ce mai e in plus? Secvenţa de sex intre eroii principali, prea lungă şi făcută să marcheze la audienţă (plus un cadru cu o fereastră care pulsează ca o inimă care e din cu totul alt film, poate "Amelie"), finalul cu o moarte şi cu o luptă inutile (de ce nevoia de a moraliza?!), povestea cu negrul ţinut pe cămp (aceeaşi exemplificare a spiritului mioritic). Lista e mai lungă, dar vă las să descoperiţi singuri secvenţele in sala de cinematograf.
Eu le propun producătorilor să scoată o ediţie specială a acestui film, invitănd trei regizori curajoşi (a se citi con cojones) să realizeze trei versiuni ale acestui film din materialul brut care se află acum pe ecrane. Sunt convinsă că ar fi trei bijuterii de care şi Cristian Nemescu ar fi măndru. Iar lăngă "California Dreaminâ" n-ar mai scrie (şi nici n-ar mai lăsa senzaţia că e) "nesfărşit".
