Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CIORNE
Să revedem interviul recent de la televiziunea publică. Economie de gesturi. Grav, pătruns până la os de junghiurile responsabilităţii. Vorbeşte din gât, de parcă şi-a înghiţit corzile vocale, care au coborât spre stomac. Dă şi pauzelor gravitate. Certuri politice? El? Niciodată. E un împăciuitorist, înţelept ca un duhovnic, mereu deschis dialogului. Nimic despre faptul că, de când e preşedinte, Guvernul şi nu numai el asudă din zori şi până în noapte să rezolve, nu treburile pentru care e plătit, ci hachiţele băsesciene.
Să revedem interviul recent de la televiziunea publică. Economie de gesturi. Grav, pătruns până la os de junghiurile responsabilităţii. Vorbeşte din gât, de parcă şi-a înghiţit corzile vocale, care au coborât spre stomac. Dă şi pauzelor gravitate. Certuri politice? El? Niciodată. E un împăciuitorist, înţelept ca un duhovnic, mereu deschis dialogului. Nimic despre faptul că, de când e preşedinte, Guvernul şi nu numai el asudă din zori şi până în noapte să rezolve, nu treburile pentru care e plătit, ci hachiţele băsesciene.
CIORNE
Puţini au observat că actorul Băsescu joacă, de la o vreme, un rol nou. Paradoxul este că personajul rămâne acelaşi, adică el însuşi. A apus epoca zvârlitului cu sticla şi mantaua în mulţime, a dialogului "elevat" cu sindicaliştii (când era ministru) care cereau salarii mărite, iar el răspundea, citez exact, "vă dau p..a". Nu mai iese cu Blonda la cârciumă, nu mai distribuie "un cap în gură" celui cu care se ceartă (decât eventual la telefon, cum a făcut-o recent cu ministrul Meleşcanu). De unde şi până unde această caznă de ascet? Ştiinţa opţiunilor mulţimii, exactă până la un punct, i-a dat de înţeles preşedintelui că vremea golăniei a atins prea-plinul. Românii s-au cam săturat de hă-hă-hă, de balamucul care nu mai conteneşte. "Să trăiţi bineeee!", răcnit de pe scenă, poate fi întâmpinat astăzi nu cu aplauze, ci cu huooo. Probabil că, la viitoarele alegeri, Traian Băsescu nu se va mai bate cu unul asemeni lui. Mai exact, golanul nu se va mai bate cu un golan, ci cu unul diametral opus. Stilat şi sobru ca un rege, educat, calm, neatins maladiv de virusul intrigii. "Eu sunt ăla!", şi-o fi zis Băsescu. Şi s-a pus pe treabă.
Să revedem interviul recent de la televiziunea publică. Economie de gesturi. Grav, pătruns până la os de junghiurile responsabilităţii. Vorbeşte din gât, de parcă şi-a înghiţit corzile vocale, care au coborât spre stomac. Dă şi pauzelor gravitate. Certuri politice? El? Niciodată. E un împăciuitorist, înţelept ca un duhovnic, mereu deschis dialogului. Nimic despre faptul că, de când e preşedinte, Guvernul şi nu numai el asudă din zori şi până în noapte să rezolve, nu treburile pentru care e plătit, ci hachiţele băsesciene. Să leşini de râs. Mulţi însă l-au luat în serios.
Uiţi, mi-a replicat un prieten, episodul cu zoaiele. Nu se potriveşte cu logica ta. Ba da. Recapitulează secvenţa. Preşedintele, gânditor, pare a căuta o metaforă. Cere un semn al inspiraţiunii, ca poeţii. "Clasa politică e (pauză de coborâre cu liftul în peşterile adânci ale gândirii) ca o (pauză) zoaie" la, la, la, la, la, la. Comite şi o licenţă poetică. Zoaiele nu prea funcţionează lingvistic în varianta singular. De obicei sunt nişte zoaie. O zoaie (un zoi!), glumeşte amicul meu, e chiar preşedintele! O fi! Concluzia mea este că locatarul de la Cotroceni a vrut să se comporte "telectual" şi în episodul zoaielor, ca un erudit obosit de exerciţiul zilnic al neologismelor, care-şi îngăduie uneori, plastic, atingerea cu glodul. Şi totuşi, dacă amicul meu a avut dreptate, iar pe Băsescu l-a luat gura pe dinainte? Circula o snoavă la Sângeru. Unul cam zbanghiu rămăsese neînsurat. Chefuia până la ziuă şi adormea nu cu capul pe volan, ci în căruţă. Boii îl cărau singuri acasă. Nu realiza nimic. Sărea la bătaie din te miri ce. Alarmată, mamă-sa l-a povăţuit să se schimbe. Îmbracă-te şi tu curat, vorbeşte frumos şi mergi la fântână când vin fetele cu cofele la apă. Glumeşte cu ele. Poate te ia vreuna. Feciorul s-a ferchezuit şi a plecat la fântână. S-a întors după un timp ud leaorcă, murdar pe haine, bătut cu pietre. Ce-ai făcut nefericitule? Am făcut ce mi-ai zis, mamă. Am glumit cu ele. Ce glumă ai făcut? Le-am spus "mă c…c în cofele voastre". Revolta politicienilor noştri, care i-au întors preşedintelui gălăţile cu zoaie, are, psihologic, o justificare.
Oricum, toate observaţiile mele duc la convingerea că preşedintele va juca altfel. Călugăria lui electorală va ţine cât e nevoie. După botezul pruncului Turcan, preşedintele, invitat de onoare, a părăsit botezul înainte de miezul nopţii. Era treaz lacrimă. La contactul cu presa a zis doar "hai, Maria, acasă" sau ceva de genul ăsta. Adică, noi suntem familişti, mâine mă aşteaptă la Cotroceni, teanc, treburile ţării. S-a dus vremea chefului până la cinci dimineaţa cu Gigi Becali sau cu guvernul personal. Chefurile, acolo unde se petrec, ţin trase draperiile. Preşedintele trebuie să pară, până la viitoarele alegeri, opusul lui.
P.S. Felicitări lui Petre Roman.
L-am cărcălit în peniţă mai mereu. Dar nu pot să nu recunosc că e dreptul lui să refacă partidul pe care l-a înfiinţat şi pe care Traian Băsescu l-a forţat să se prostitueze în toate poziţiile şi cu toate ideologiile. Sunt destui în PD care nu mai vor să stea capră.
P.P.S Domnule Roman, spune blonda Udrea, maliţioasă şi cu un zâmbet ca de copertă, "un partid ca PD are o istorie". Aşa e. Elena Udrea lipseşte din acea istorie.
Puţini au observat că actorul Băsescu joacă, de la o vreme, un rol nou. Paradoxul este că personajul rămâne acelaşi, adică el însuşi. A apus epoca zvârlitului cu sticla şi mantaua în mulţime, a dialogului "elevat" cu sindicaliştii (când era ministru) care cereau salarii mărite, iar el răspundea, citez exact, "vă dau p..a". Nu mai iese cu Blonda la cârciumă, nu mai distribuie "un cap în gură" celui cu care se ceartă (decât eventual la telefon, cum a făcut-o recent cu ministrul Meleşcanu). De unde şi până unde această caznă de ascet? Ştiinţa opţiunilor mulţimii, exactă până la un punct, i-a dat de înţeles preşedintelui că vremea golăniei a atins prea-plinul. Românii s-au cam săturat de hă-hă-hă, de balamucul care nu mai conteneşte. "Să trăiţi bineeee!", răcnit de pe scenă, poate fi întâmpinat astăzi nu cu aplauze, ci cu huooo. Probabil că, la viitoarele alegeri, Traian Băsescu nu se va mai bate cu unul asemeni lui. Mai exact, golanul nu se va mai bate cu un golan, ci cu unul diametral opus. Stilat şi sobru ca un rege, educat, calm, neatins maladiv de virusul intrigii. "Eu sunt ăla!", şi-o fi zis Băsescu. Şi s-a pus pe treabă.
Să revedem interviul recent de la televiziunea publică. Economie de gesturi. Grav, pătruns până la os de junghiurile responsabilităţii. Vorbeşte din gât, de parcă şi-a înghiţit corzile vocale, care au coborât spre stomac. Dă şi pauzelor gravitate. Certuri politice? El? Niciodată. E un împăciuitorist, înţelept ca un duhovnic, mereu deschis dialogului. Nimic despre faptul că, de când e preşedinte, Guvernul şi nu numai el asudă din zori şi până în noapte să rezolve, nu treburile pentru care e plătit, ci hachiţele băsesciene. Să leşini de râs. Mulţi însă l-au luat în serios.
Uiţi, mi-a replicat un prieten, episodul cu zoaiele. Nu se potriveşte cu logica ta. Ba da. Recapitulează secvenţa. Preşedintele, gânditor, pare a căuta o metaforă. Cere un semn al inspiraţiunii, ca poeţii. "Clasa politică e (pauză de coborâre cu liftul în peşterile adânci ale gândirii) ca o (pauză) zoaie" la, la, la, la, la, la. Comite şi o licenţă poetică. Zoaiele nu prea funcţionează lingvistic în varianta singular. De obicei sunt nişte zoaie. O zoaie (un zoi!), glumeşte amicul meu, e chiar preşedintele! O fi! Concluzia mea este că locatarul de la Cotroceni a vrut să se comporte "telectual" şi în episodul zoaielor, ca un erudit obosit de exerciţiul zilnic al neologismelor, care-şi îngăduie uneori, plastic, atingerea cu glodul. Şi totuşi, dacă amicul meu a avut dreptate, iar pe Băsescu l-a luat gura pe dinainte? Circula o snoavă la Sângeru. Unul cam zbanghiu rămăsese neînsurat. Chefuia până la ziuă şi adormea nu cu capul pe volan, ci în căruţă. Boii îl cărau singuri acasă. Nu realiza nimic. Sărea la bătaie din te miri ce. Alarmată, mamă-sa l-a povăţuit să se schimbe. Îmbracă-te şi tu curat, vorbeşte frumos şi mergi la fântână când vin fetele cu cofele la apă. Glumeşte cu ele. Poate te ia vreuna. Feciorul s-a ferchezuit şi a plecat la fântână. S-a întors după un timp ud leaorcă, murdar pe haine, bătut cu pietre. Ce-ai făcut nefericitule? Am făcut ce mi-ai zis, mamă. Am glumit cu ele. Ce glumă ai făcut? Le-am spus "mă c…c în cofele voastre". Revolta politicienilor noştri, care i-au întors preşedintelui gălăţile cu zoaie, are, psihologic, o justificare.
Oricum, toate observaţiile mele duc la convingerea că preşedintele va juca altfel. Călugăria lui electorală va ţine cât e nevoie. După botezul pruncului Turcan, preşedintele, invitat de onoare, a părăsit botezul înainte de miezul nopţii. Era treaz lacrimă. La contactul cu presa a zis doar "hai, Maria, acasă" sau ceva de genul ăsta. Adică, noi suntem familişti, mâine mă aşteaptă la Cotroceni, teanc, treburile ţării. S-a dus vremea chefului până la cinci dimineaţa cu Gigi Becali sau cu guvernul personal. Chefurile, acolo unde se petrec, ţin trase draperiile. Preşedintele trebuie să pară, până la viitoarele alegeri, opusul lui.
P.S. Felicitări lui Petre Roman.
L-am cărcălit în peniţă mai mereu. Dar nu pot să nu recunosc că e dreptul lui să refacă partidul pe care l-a înfiinţat şi pe care Traian Băsescu l-a forţat să se prostitueze în toate poziţiile şi cu toate ideologiile. Sunt destui în PD care nu mai vor să stea capră.
P.P.S Domnule Roman, spune blonda Udrea, maliţioasă şi cu un zâmbet ca de copertă, "un partid ca PD are o istorie". Aşa e. Elena Udrea lipseşte din acea istorie.
