Căluşul capitalului străin

Pentru cei care înţeleg lucrurile în plan economic, speranţă chiar nu poa­te exista! Aceasta a fost răpită de ca­­­pitalul străin, care a hărăzit Ro­mâ­­niei un model economic re­pre­zen­tând un cerc vicios din care nu se poa­te ieşi. Modelul economic de tipul con­­sum fără producţie nu poate duce la dezvoltare şi deci la o viaţă mai bu­nă. Este prin sine nefuncţional. Şi este, de fapt, autodistrugător. Cu cât se consolidează, cu atât lucrurile nu pot merge decât mai rău. Şi orice per­s­pec­tivă se închide. Puseuri de viaţă, adică de creştere economică, ce nu pot fi decât pasagere, îi adâncesc de fapt dezechilibrele şi dezarticulările care sunt apoi scump plătite cu creş­te­rea îndatorării şi sărăcirii. Toate acestea pentru că, pe articulaţia unui con­sum fără producţie, creşterea eco­no­mică depinde de consum, şi nu de pro­ducţie, şi deci tocmai ceea ce în ge­neral vindecă problemele eco­no­miei – respectiv creşterea economi­că – face în fond rău în România, am­pli­­ficând dimpotrivă şi adâncind cercul vicios.

Trebuie să fie clar că ieşirea din criză şi cu atât mai mult cea spre dezvoltare şi prosperitate nu este legată de re­luarea creşterii economice (aceasta dimpotrivă ne va îngropa şi mai tare), ci de schimbarea modelului econo­mic, care nu poate fi întreprinsă decât prin măsuri pur şi simplu eroice, de care, aproape sigur, nu este în stare actuala clasă politică, responsabilă de situaţie cel puţin prin faptul că a lăsat capitalul străin să impună în România modelul economic existent. România are nevoie de blocări ale creşterii consumului şi în paralel de investiţii masive în producţie pentru a încerca treptat să obţină creştere economică în producţie, şi nu pe consum, spre a echilibra economia şi a-i da şanse în viitor.

Este de înţeles politic că actuala putere insistă pe reluarea creşterii economice, pentru a da un sens măsurilor de austeritate pe care le-a impus şi a arăta că există o perspectivă. Când de fapt aceasta nu există, atât timp cât nu se observă din partea actualei puteri nici cea mai mică intenţie de a schimba modelul economic. Măsurile de austeritate au lăsat intacte marile dezechilibre din economie. Într-o postură şi mai încurcată se află opoziţia. În regula jocului, aceasta aruncă responsabi­litatea pentru starea gravă econo­mico-socială şi morală din ţară pe actuala putere. Dar, în mod de neînţeles, nu leagă nici ea perspectiva schimbării de schimbarea modelului, reducând schimbarea la cea a guvernării. Va fi o mare problemă pentru actuala opoziţie cum va onora generoasele obiective propuse în eventualitatea, de altfel probabilă, a ajungerii la guvernare. Şi nu că n-ar avea oameni capabili şi competenţi, ci pentru că totul este blocat pe arti­culaţia actualului model economic, indiferent cine ar fi la guvernare. Cu adevărat dramatic va fi însă în cazul în care, odată ajunsă la putere, actuala opoziţie, să zicem conştientizând im­pactul de blocare a dezvoltării exer­citat de actualul model, va încerca să-l schimbe. Atunci va realiza că poate cel mult să mute, la insistenţele PSD, ceva resurse de pe dreapta pe stân­ga sau, la insistenţele PNL, de pe stânga pe dreapta! Dar atât! Nu va reuşi nici să determine (căci n-are cum) băncile străine din România să re­ia creditarea şi pe investitorii străini să plaseze bani şi în industrie şi în agri­cultură, şi nu doar în imobiliar şi în retail şi nici să ajute (căci n-are voie) capitalul autohton spre a-l sti­mu­la să facă el investiţii în aceste do­menii indispensabile şi nici să valori­fi­ce oportunităţile oferite de accesul li­ber la piaţa imensă a Uniunii Eu­ro­pene, pentru că pur şi simplu nu dispune de jucători comerciali proprii cu care să joace această partidă! Necum să schimbe modelul econo­mic hărăzit de alţii şi statutul Ro­mâ­niei de anexă bananieră de la peri­fe­rie pentru centrul vest-european. Şi nu pentru că n-ar dori sau n-ar îndrăzni să se încumete la o asemenea schimbare, ci pentru că cedările an­terioare ale poziţiilor în practic toate punctele nodale şi sectoarele stra­tegice din economie au răpit statu­lui român orice putinţe şi pârghii de acţiune.