Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Raymond Domenech a făcut Franţa de pardon la mondialul african. Marea ruşine îndurată de cocoşi, eliminaţi încă din faza grupelor, i-a scos din parfumuri pe franţuzi. S-au înfuriat nicolaşii până-n sarkozyul lor şi au dat fără nici o jenă cu înjurătura de pământ. Adică au reacţionat natural. Omeneşte. Mult mai grav a fost decontul oficial la care a fost obligat amărâtul de Domenech. Imaginile audierii fostului selecţioner în parlament mi-au creat fiori. Atitudinea cel puţin inchizitorială pe care o cotcodăcitoare, pătrunsă până-n cele mai ale dracului simţiri de responsabilităţile sale de partid şi de stat, a avut-o faţă de defunctul antrenor al Franţei m-a băgat în sperieţi. A lipsit doar execuţia publică a marelui trădător de neam şi de ţară pentru a reface până la amănunt tăria de esenţă stalinistă a spectacolului. Şi-atunci, mi-am zis că nu mai are nici un rost să te laşi amăgit de dedulcirile venerice ale pigalului graseiat. Fiindcă şi fotbalul nostru are o centură de toată fala, cu produse pe care umorul involuntar le face parcă ceva mai agreabile.
La noi e vară, e vacanţă, e sărăcie şi tot mai puţină mişcare. Cluburile îşi duc traiul pe daiboj. E vreme de speranţă ruptă-n fund şi de oarece ofilire a fuduliei.
Patronii cluburilor au lăsat o lungă perioadă de timp impresia că şi-au amanetat cumva până şi marele lor apetit pentru scandal. Se lăsase o linişte în fotbalul mitic de te dureau urechile. Dar minunea nu putea dura la infinit. Gigi Becali şi Adrian Porumboiu au salvat onoarea găştii şi au dat startul campaniei de vară la ocara liber consimţită. Urări de mamă, zdreanţă, nenorocit, cerşetor şi complexat zice Gigi Becali despre Adrian Porumboiu. Adrian Porumboiu zice despre Gigi Becali analfabet, trişor, nebun, frustrat, penal, cretin.
Cum sunt puse în frază respectivele cuvinte şi cum devin ele calităţi pe care preopinenţii şi le atribuie cu generoasă largheţe nu mai contează. Pentru că ideile sunt de rahat. Şi deseori de nepătruns. Tot ceea ce contează este faptul că ursul joacă, toba bubuie şi dă de veste în comunitate că mandea n-a murit, că mandea nu se predă şi că tot mandea rămâne cel mai al dracului de pe coaja oului. Cine-i mandea? Nimeni nu ştie. Poate că este doar un rol, interpretat pe rând, după cum le e talentul şi darea de gură, de toţi pacienţii fotbalului.
Iar perdeaua de fum a unor astfel de scandaluri protejează haosul profund din fotbalul nostru, haos din care unii vor să facă bici, un bici care să mai şi trosnească. Bine însă că visul nu li se împlineşte garizilor nici din întâmplare. Pentru că, altfel, cine ştie?, din întâmpalare am ajunge şi noi la vreun turneu final. Şi ne-am face de râsul lumii aşa cum a păţit-o Franţa. Or, decât o aşa ruşine, mai bine pe metereze cu Gigi Becali şi Adrian Porumboiu.
