x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Campionatul naţional de şefi de scară de bloc

0
Autor: Mihaela Rădulescu 08 Mai 2009 - 00:00

Din această lună începe oficial campionatul la care se poate înscrie Primul Om în Bloc (POB) din orice oraş al ţării. Iubit de locatari sau nu, POB trebuie să fi făcut fapte măreţe pentru locatari, nu doar să fi făcut şedinţe şi perdaf rău-platnicilor.



Am trăit nişte ani buni din viaţa mea la bloc şi n-am înţeles niciodată de ce le e atât de greu să dea "bună ziua" de câte ori se întâlnesc cu un vecin. Nuuu, în mai toate blocurile, vecinii se uită urât sau măcar iscoditor unii la alţii, în cazul fericit în care n-au vreun conflict grav pe... locul de parcare. Bătutul în ţeavă încă mai e înjurătura preferată, deşi unora le place mai tare plătitul cu aceeaşi monedă.

Am văzut şi-am auzit despre tot felul de şefi de bloc, dar m-aş opri la nişte exemple rare, prea minunate ca să pară reale. Ştiu un bloc unde vecinii au decis să pună afişe la intrare cu textul "cine nu dă bună ziua e idiot" sau "cine scuipă pe sală e rugat să ne lase să ne facem nevoile în sufrageria lui"... În alt bloc, o femeie şefă a bătut de-atâtea ori la birourile de rezolvat lucruri şi la redacţii de ziare şi televiziuni până a pus apă curentă în 2009... Alţi vecini creativi au pus mână de la mână şi şi-au făcut propria curte cu grătar şi locuri de stat, cu rândul, pe zile sau duminici, fără să se certe şi fără să-şi facă vreo grijă că n-au bani de carne - îi strângeau la unul din vecini şi, dacă voiau exclusivitate pe "curte" pentru vreo petrecere privată, plăteau un ban în plus la puşculiţa blocului pentru cheltuieli comune. Alţii, enervaţi şi sătui să aştepte autorităţi leneşe să facă un parc pentru copii, s-au apucat şi au confecţionat leagăne din lemn şi alte jucării de care se bucură toţi copiii de la trei scări de bloc. Într-un bloc în care locuiesc oameni talentaţi am auzit că au desenat atât de frumos pereţii scării de bloc, încât ar putea tăia bilete la intrare pentru amatorii de frumos... Aş continua cu exemplele, dar prefer s-o faceţi voi. Dacă aveţi astfel de poveşti, dacă aţi înţeles că omul sfinţeşte locul şi că POB ar trebui să aibă idei şi inţiativă, nu doar avizier şi gura mare, înscrieţi-vă şeful de scară la mihaela.radulescu@antena1.ro şi... rămâneţi aproape. O să aflaţi curând ce câştigă vecinii cei mai civilizaţi şi POB-ul anului. Blocurile sunt şi ele de mai multe feluri - pe orizontală, ca în marile cartiere rezidenţiale, unde casele-s înghesuite ca în blocuri, altele sunt "uliţe pe verticală", pentru că stau în ele nou-veniţii la oraş, încă neobişnuiţi cu civilizaţia şi regulile de convieţuire urbană... Şi ar mai fi blocurile comuniste, alea din care toţi vor să fugă, dar nu-i lasă viaţa... Nu mai pomenesc de blocurile de lux, penthouse-urile oamenilor moderni, care n-au chef să-şi sape grădina, ci să-şi petreacă viaţa în mijlocul lumii, în centrul târgului, că ele n-au şef de scară, ci sunt conduse după alt algoritm şi nu intră în competiţia noastră. Mă înspăimântă ideea că nimeni nu dărâmă blocurile comuniste din toate oraşele ţării. Mă doare că nu le renovăm pe alea cu bulină, mă întristează oamenii trişti de la ferestre mici, mă fac să plâng copiii închişi în case până vin părinţii de la muncă... Şi totuşi oricât s-ar construi nou şi modern în România, se investeşte tot mai puţin în civilizaţie, în respect, în zâmbetul dintre necunoscuţi sau în salutul de curtoazie... Oare să ne mai străduim să ne zâmbim sau preferaţi să ne îmbrâncim pe scara blocului? Aştept poveşti frumoase despre scara voastră de bloc. Trebuie să existe. Nu se poate să ne fi pierdut de tot prin cartiere şi probleme... Aştept prima poveste românească despre cum s-au dus vecinii la noul mutat în blocul lor cu prăjitura de casă şi sticla cu vin doar ca să-i ureze bun-venit, ca-n filmele americane.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   bloc

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de