Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În ciuda crizei, americanii rămân cei mai inovativi din lume. Nemţii au cea mai bună infrastructură. Finlandezii - cel mai bun sistem educaţional. Suntem şi noi fruntaşi la ceva? Da, România e campioană europeană la lipsa de transparenţă a actului de guvernare, vicecampioană la favoritism în deciziile Guvernului şi se găseşte în apropierea podiumului la risipirea banului public. Aceste trei "atuuri" sunt suficiente să explice de ce avem printre cele mai ridicate niveluri ale inflaţiei din UE, printre cele mai reduse rate ale economisirii şi, nu în ultimul rând, de ce drumurile noastre sunt comparabile cu acelea din America Latină.
Iar dacă în privinţa politicilor publice se mai găsesc una-două ţări în UE care să fie gestionate mai prost de guverne mai corupte sau mai nepricepute, la rigiditatea pieţei muncii suntem fără rival în întreaga Europă, nu doar la nivelul Uniunii. Iată de ce avea dreptate guvernatorul Isărescu când spunea anul trecut că "unul dintre domeniile în care reforma structurală trebuie să se mişte rapid este legislaţia muncii", pe care o considera "total depăşită". El susţinea că reforma structurală nu este o denumire abstractă, ci înseamnă foarte multe lucruri, cum ar fi "mai puţină birocraţie, o legislaţie fiscală mai clară, mai puţine reguli". Sunt exact obstacolele de care se loveşte constant mediul de afaceri românesc, identificate în raportul din acest an al World Economic Forum (WEF): gradul de complexitate al reglementărilor fiscale, instabilitatea politicilor publice, nivelul fiscalităţii, birocraţia administraţiei publice, corupţia, infrastructura inadecvată, inflaţia, legislaţia restrictivă a muncii etc.
Potrivit WEF, chiar dacă România urcă în 2009 patru poziţii - locul 64 din 133 - în topul global al competitivităţii economice, îmbunătăţirea este nesemnificativă - 4,11 faţă de 4,1 anul trecut (pe o scară de la 1 - cel mai slab, la 7 - cel mai bun). Şi tot pe ultimele poziţii rămânem la nivelul membrilor est-europeni ai UE: Cehia - locul 31, Estonia - 35, Slovenia - 37, Polonia - 46, Slovacia - 47, Lituania - 53, Ungaria - 58. Există totuşi şi două motive de bucurie. Bulgaria n-a câştigat nici un loc în clasament, rămânând ultima în topul regional (76), iar pe poziţia noastră de anul trecut (68) a "retrogradat" Letonia. Pe acest criteriu, al "caprei vecinului", guvernanţii pot fi etichetaţi de comunitatea europeană drept buni gospodari, chit că n-au nici un merit...
Concluzia e tristă. Rezultatele coincid cu obiectivele, dar WEF sugerează că nu transpar mijloacele cu care se ajunge la rezultat. Adică părem a fi ceva mai stabili macroeconomic, dar fără să fie deranjate interesele micro ale clientelei politice. Asta se face printr-o fiscalitate stufoasă, în care se pierde uşor urma "prietenilor" serviţi. În acest hăţiş fiscal, investitorii din afară se rătăcesc repede şi atunci preferă să finanţeze importurile românilor decât să planteze gazon proaspăt - investiţii greenfield.
Dar, oricine ar fi de vină, oamenii politici sau clientela lor, cert este că mediul ostil îi determină pe români să devină dintr-odată mobili când e vorba să plece în ţări conduse de alţi politicieni, în slujba altor manageri.
Clasamentul competitivităţii confirmă de altfel această atitudine: România şi Bulgaria se află în fruntea "exodului de creiere" din Noua Europă. E clar că amestecul politicii în economie este explicaţia numărului uriaş de români care lucrează pentru Bill Gates şi ajută Statele Unite, în pofida crizei, să rămână cea mai inovativă ţară a lumii.
