Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu numai că era o forţă a naturii, plin de muşchi de să mute Ceahlăul în Bărăgan, dar mintea lui avea o limpezime, încât ordona tot jocul naţionalei de rugby şi al Stelei. Paul Ciobănel, căpitanul naţionalei stejarilor şi al formaţiei din Ghencea campioană la rugby. Dar soarta n-a ţinut cont de tot acest mănunchi de calităţi şi l-a lăsat pe falnicul sportiv fără un picior. A trebuit să fie amputat piciorul campionului Ciobănel şi, în locul lui, în fiecare dimineaţă îşi lega o proteză de plastic. Alţii, în starea de a avea un picior mai puţin, îşi plâng de milă şi traversează târâş-grăpiş viaţa. Dar când ai pus în mişcare grămada voinicilor din echipa reprezentativă, rugbişti înalţi cât brazii, nu poţi să devii chibiţ în viaţă, aşa că Paul Ciobănel, inginerul, a obţinut pe merit postul de director al Întreprinderii de proteze din Capitală. Verifica proiectul fiecărui înlocuitor de picior sau de mână şi avea grijă ca nefericiţii cu picioarele tăiate să plece din fabrica de protezare cu un şchiopătat abia sesizabil. În sala de aşteptare de la Întreprinderea de Protezare aşteptau să li se ia măsurile un bărbat cu un singur picior şi o domnişoară delicată, căreia i se amputaseră ambele picioare. Au intrat în vorbă, şi-au spus păsul, au fost primiţi pe rând de directorul Ciobănel, însă între cei doi tineri deja se înfiripase un sentiment gingaş, au răsărit primii muguri ai iubirii lor într-o anticameră de fabrică de proteze. Azi, cei doi sunt căsătoriţi, au un băiat frumos care face sport, el e director administrativ la Spitalul din Novaci, ea cu o slujbă de 8 ore. La altar, mirele şi mireasa au păşit împreună cu un singur picior adevărat şi cu trei picioare de plastic, foarte bine meşteşugite de specialiştii directorului Paul Ciobănel, fostul mare rugbist, la rându-i cu un picior de plastic.
Un accident stupid în fabrica unde lucra după liceu a smuls piciorul tânărului ardelean. A putut să utilizeze o proteză performantă şi aproape nici nu se observă că Silviu Prigoană are înlocuitor artificial de picior. Minte iute, impetuos în toate acţiunile lui, de la IT la salubritate şi televiziuni, Silviu Prigoană a venit la Bucureşti de mână cu doi copii mici, rămaşi fără mama decedată, şi a pus în mişcare afaceri de succes. A mai conceput încă doi copii şi conduce mii de oameni, ajungând şi parlamentar. A luat de guler cu îndrăzneală teribilul ghinion şi a făcut chiar glume cu privire la retezarea piciorului de către utilajul cu cuţite. “Să ai un picior de plastic creează şi… avantaje, speli un singur ciorap!”. Şi Silviu Prigoană a înfiinţat o firmă modernă de realizare de proteze de picior şi mână.
