x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cand balena imita stiuca

0
07 Apr 2005 - 00:00

Ok, s-a intamplat: noua linie de desktop-uri de la HP e in tonuri de alb si gri. Intocmai ca Mac-urile.

"N-am cautat sa imitam produsele Apple - pur si simplu consumatorii ne-au spus ca le plac mai mult asa", declara baietii de marketing de la HP. "Sigur ca da", ar spune marmota americana, cel mai bagacios in conversatie animal din fauna alpina pe care il cunosc.

Recent, pe Net (mai precis pe site-ul de stiri al lui Cnet), se dezbatea o alta problema legata de Apple: este oare firma asta noul Sony? Sau, mai precis, este Apple acum ce era Sony in anii ’80?

Nu stiu daca va aduceti aminte de anii ’80. Daca abia va nascuserati, probabil ca plangeati dupa biberon, fara sa-i bagati in seama pe cei ca mine, care in anii aceia oftau dupa un Walkman. Unul dintre primele aparute, patentate si imediat imitate produse ale Sony. Firma a facut miliarde de dolari din vanzarea lor si s-a pozitionat ca fiind cea mai creativa si spectaculoasa firma de electronice.

Cu banii castigati in anii ’80, firma s-a diversificat in continut: a cumparat un studio cinematografic, a mai facut o casa de discuri, a intrat pe piata consolelor de jocuri (dominata de nume disparute azi, precum Sega, Atari Commodore). Intr-un cuvant, a incercat sa controleze nu doar aparatele la care ne uitam cand ne distram, ci si continutul distractiei.

Dati repede inainte si uitati-va la vestile care vin de la Sony: electronicele fac un profit modest, in conditiile in care un casetofon cu CD, de exemplu, a scazut sub 50 de dolari pe piata americana, acolo unde acum zece ani facea cel putin dublu. Televizoarele Trinitron sunt cele mai bune cu ecran catodic, intr-un moment in care lumea prefera sa se zgaiasca la o imagine proasta, pe o ultrascumpa plasma. Iar in domeniul noilor tehnologii (precum playere MP3), firma a avut un start tarziu, generat tocmai de faptul ca ea uraste formatul MP3, utilizat pentru a copia gratis muzica pe care tot Sony vrea s-o vanda pe bani.

Morala? Stai departe de prea multe afaceri. Si fii pregatit de o tehnologie disructiva, cum este IPod-ul. Sony ar fi putut face, fara indoiala, unul si mai sexy, si mai ieftin, si mai puternic - insa n-a vrut sa-si saboteze un alt business. Pana la urma, din competitia balenelor, a castigat un pestisor mai mic, cu dinti mari si fara prea multe mustrari de constiinta. Nu doar designul l-a ajutat aici, ci si indrazneala de a face pactul tacit cu haiducii de muzica...
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de