x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Când Băsescu va da socoteală

0
Autor: Adrian Păunescu 16 Aug 2010 - 00:00
Când Băsescu va da socoteală


Cu fiecare prilej cu care Traian Băsescu mai comite o nebunie, mă întreb şi eu, ca tot omul, ce pedeapsă i s-ar cuveni, dacă am trăi într-o societate directă, elementară, primitivă. Ce s-ar cuveni să-i facem, întrucât ne-a minţit şi ne-a amăgit şi ne-a înjosit ca ţară? În ce fel putem deconta demagogia că vorbeşte despre impozitele pe care trebuie să le plătească până şi ultimul sărac al ţării, dar el, cu larga lui gură, tocmai declara că a intrat în România postdecembristă cu o zestre de 600.000 de dolari, din contrabandă? Câte ţepe s-ar conjuga la fundul lui Băsescu, să-l sancţioneze pentru ceea ce el cere insistent spre sancţionarea altora? Pădurea românească ar trebui să se jertfească, în ansamblul ei, ca să acopere nevoia de dreptate a celui care pe ce-a pus mâna a distrus: flotă, capitală, ţară. Mai hămăie sinistru şi acum stafiile câinilor ucişi bestial de omul de omenie cu privire stereo. Dar el continuă să ceară pedepsirea celorlalţi. Cum ar fi putut fi pedepsit, într-o vreme mai radicală? Era suficientă operaţiunea de îndesare a nasului în urechi? S-ar fi simţit bine legat de patru cămile asmuţite în patru părţi diferite? Cum i-ar fi priit o cină construită de o gospodină pricepută, pe baza a ceea ce produce Băsescu când vorbeşte? Nu s-ar fi otrăvit cu ingredientele din frazele sale?

Dar vremurile "dinte pentru dinte" şi ale "cruzimii pentru cruzime" par a fi trecut. Pedepsele s-au distilat şi ele. Băsescu se bucură personal de drepturile omului, pe care tocmai le încalcă grosolan în cazurile celorlalţi. Şi atunci, de ce să nu fie lăsat să trăiască lung şi plicticos? De ce să nu se lovească el de propriile realizări aberante? Va veni o clipă în care o ulucă va putrezi în gard şi Băsescu va cere urgenta reparaţie a gardului. "Da", i se va răspunde, "în principiu s-ar putea rezolva problema, numai că toată lemnăria a plecat din ţară la export. Între timp, nu se mai importă cuie. Cineva din gardă a furat ciocanul şi, în genere, n-are cine să se apuce de o asemenea treabă specială, întrucât toţi meşterii sunt plecaţi în străinătate".

Când nu va mai fi ceea ce e, Băsescu s-ar putea şi îmbolnăvi. El va cere intervenţia urgentă a unui medic. Iarăşi  imposibil, domnule fost preşedinte, pentru că dumneavoastră aţi cerut să plece medicii din România, că nu mai aveaţi cu ce să-i plătiţi. Singurul cadru medical existent e un felcer bătrân şi nevăzător din zona Apusenilor, care, când a vrut să se mute în Spania, a constatat că autobuzul de Alba nu mai vine, că s-a rupt drumul. Şi rupt a rămas. Ăsta ar putea să vă trateze cu gaz, dar se cuvine să ajungeţi dumneavoastră la el, dacă l-oţi mai găsi.

Irepetabilului lider nu-i va veni pensia la vreme. Va vrea să se intereseze de ea, dar telefonul de la Casa de Pensii va rămâne secret. Va încerca să trimită pe cineva după unul, Boc, de-l făcuse prim-ministru şi-i era credincios ca un fanatic. Dar unde să-l găsească? Boc se angajase ajutor de văcar la o fermă de tăuraşi din Ungaria şi avea grijă ca animalele respective să respecte Constituţia. Videanu îşi confecţionase un ţambal din marmură şi cânta pe la nunţi imnuri democrat-liberale. Radu Berceanu îmbrăţişase o carieră mai specială: construia avioane de hârtie, în care transporta oameni de hârtie, de colo-colo. Dar toţi erau ocupaţi. Ce-i folosea bătrânului pensionar hărnicia lor individualistă?

Într-o zi urâtă, pe neaşteptate, i-au venit marinarului mlaştinii şi nişte facturi dintr-un port, unde ăia ziceau că el a dat foc la nişte nave. Nu-şi mai amintea cu exactitate lucrurile. Parcă fusese ceva în această direcţie. Dar cât o ţin ăştia cu acuzaţiile? "Să vină avocaţii!", a zis Băsescu. Nu l-a auzit nimeni, căci tot personalul care-l servise plecase de mult. "Să vină Lăzăroiu! Să vină Avramescu atoateştiutorul!" Pustiu. Tăcere. "Să vină Elena Udrea!" Atunci, s-a petrecut un miracol: împingând uşor coperţile albumului de familie, s-a arătat de-acolo, din vâltoarea de sârbe, hore, rupturi de sterpe, bairamuri ţigăneşti, o bătrână bine înfofolită şi cu vocea tristă şi i-a spus:
­ Mama n-are cum să vină, pentru că e plecată cu tata, de 10 ani, la o încăierare de cocoşi în Africa şi nu s-a mai întors.
­ Parcă Nuţi era pe la o universitate, profesoară.
­ Da, dar în România nu mai sunt universităţi, i-a răspuns papagalul cenuşiu din colţul odăii.
­ Şi de unde ştii tu, papagalule, liberalule, social-democratule?
­ Păi n-aţi hotărât dumneavoastră? Nu mai sunt nici prea multe licee. În ilegalitate, mai funcţionează nişte grădiniţe de copii, ca să nu se înmulţească prea tare numărul de filosofi, de intelectuali, de indivizi neproductivi.
­ Şi ce fac oamenii din ţară, în această situaţie?
­ Domnule Băsescu, aţi chemat poliţia să vă apere? N-are de unde veni, pentru că nu mai e poliţie. Oamenii au plecat unde au văzut cu ochii, să facă rost de un colţ de pâine. I-aţi gonit pe cetăţeni din fabrici, din uzine. Iertaţi-mă, dar nu ştiu ce meserie aveţi. Cred că trăiţi pe altă lume şi noi nu vă înţelegem. Eu, ca simplu papagal, aş vrea să vă întreb: unde credeţi dumneavoastră că vă aflaţi?
­ În România, în ţara mea, căreia i-am fost preşedinte.
­ Hai că nu se poate!, glumi papagalul. Chiar aşa credeţi că stau lucrurile? La ce ţară vă referiţi? Pentru că afară, de unde am venit eu, ca să vă mai împuţinez singurătatea tragică, nu mai e nimic.
­ Nu-nţeleg. Cum adică nu mai e nimic?
­ Haideţi să ne uităm pe geam.
­ Vrei să spui că furtunile acelea de nisip...?
­ Da, aţi deşertificat România. Apa aceea din depărtare e un lac rusesc.
­ Bulgaria, Serbia, Ucraina unde sunt?
­ În istorie, domnu' Băsescu. Chiar şi Moldova, cât e ea de mică şi de ameninţată, n-a mai putut crede în cuvântul dumneavoastră şi s-a ascuns în cronici.
­ Şi munţii, dealurile, câmpiile?, hohoti de plâns marinarul.
­ Nisip şi uitare. Au plecat şi oamenii, să nu se scufunde o dată cu ţara pe care aţi pregătit-o cinic pentru pierderea de sine. Ce-ar mai fi de făcut, piţigoiule?
­ Piţigoi sunteţi dumneavoastră. Eu sunt un papagal inteligent, care chiar acum va ieşi din context. Adio, domnule om viu, şi aveţi grijă că nu va veni nimeni la dumneavoastră să vă îngroape când veţi muri. Aţi izgonit şi groparii, adio!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de