x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Când cânta Fărcaş, îţi venea să mângâi România

0
Autor: Florin Condurateanu 08 Aug 2018 - 07:30
Când cânta Fărcaş, îţi venea să mângâi România


Sufla în taragotul lui cu sufletul, mai mult decât cu plămânii. Doinea atât de blând Mitru, de româneşte, la taragotul lui, încât pe cântul lui creştea iarba mai vânjos, mai verde. S-a înălţat la cer Dumitru Fărcaş, s-a înălţat parcă pe tânguirea impresionantă a taragotului lui cioplit în lemn de codru din Ardeal. Pe Sofia Vicoveanca a podidit-o plânsul de nu mai putea rosti cuvinte: “Am străbătut cu Mitru şi America, şi Europa, le cântam celor duşi de valurile destinului departe de Ţară, coleg sufletist, cu mare sensibilitate. Omul adevărat se cunoaşte la drum lung!”. Românii departe de casă udă cu lacrimi obrajii ascultând cum doineşte taragotul lui Mitru Fărcaş. În fiecare sunet al taragotului lui Fărcaş simţi frumuseţea României, pe notele doinei lui Fărcaş îţi vine în suflet şi în minte acea melodie a emisiunii de televiziune “Tezaur folcloric”. Cântă taragotul înteţind galopul armăsarului superb cu mândra cu maramă şi ie în şa, cu pajiştea verde mângâind copitele calului. Pe cântul naiului lui Zamfir şi pe notele taragotului lui Fărcaş, îţi vine să mângâi colinele, pajiştile, pădurea din România, binecuvântată de Maica Domnului, aşa cum o asemăna cu o grădină a Sfintei Maici chiar Papa. Ceilalţi slujitori ai cântului folcloric spuneau că, odată cu plecarea în cer a lui Fărcaş, s-a rupt o bucată din inima românească. Mare patriot Dumitru Fărcaş, între doinele “zise” de taragotul lui, în care sufla genialitatea ţăranului Mitru cu cele mai teribile diplome de conservator, maestrul vorbea de România, reamintea vorbele lui Bălcescu, ale lui Nichita Stănescu: “Există multe ţări, dar numai una este România!”.Cum e viaţa asta, prea adesea chermeză de mahala, nişte borfaşi, găinari cu părul uns cu briantină i-au furat taragotul maestrului Fărcaş, lăsat într-o pauză pe o bancă din faţa Ateneului. I-a rugat maestrul, iertându-i pe hoţi, să-i aducă înapoi taragotul, căci este parte din fiinţa sa, din arta sa. Adăugăm noi: parte din Ţară! Ruşinaţi de lipsa urii la marele artist, furăcioşii au aşezat la loc pe banca din faţa Ateneului taragotul. Pe cerul spiritualităţii universului s-au înălţat trei fenomene cosmice, Taragotul, Doina şi Sufletul lui Mitru!

Citeşte mai multe despre:   Dumitru Fărcaș a murit

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de