x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Când ceasurile merg invers

0
Autor: Adrian Păunescu 16 Noi 2009 - 00:00
De un timp încoace, pe la noi, ceasurile - de la mână, de pe pereţi, din turnuri - şi-au făcut plinul şi au luat-o invers. Vieţuim în scădere. La maternităţi, în care gravidele nu mai merg să-şi nască pruncii, a început nebunia de iarnă: co­piii îşi nasc părinţii, părinţii, la rândul lor, îşi nasc părinţii. S-a umplut podul primăriei de secunde moarte ca de viermi uscaţi. Toţi dăm înapoi. Pe străzi, şoferii aleargă entuziaşti, în marşarier. Nepoţica Vasilica a fost surprinsă născându-şi bunicul. Era veselă şi avea sentimentul continuităţii, înainte şi înapoi. Nu mai există viitor. Există numai trecut. Singura formă de iubire posibilă devine retrocedarea.

Pe o stradă din Bucureşti, într-o di­mi­neaţă însorită, dar rece, cetăţeanul Boc Emil tocmai se spăla pe dinţi şi îşi aranja pletele când a avut o străfulgerare. S-a sim­ţit puţin rău, a vrut să cheme me­di­cul. Dar n-a mai avut timp. L-au apucat durerile facerii. Pe la prânz, fericitul mă­mic adusese deja pe lume pe Marius Chicoş Rostogan. Şi mai avea încă energia vitală de a mai tăia împrejur nişte posturi. Evenimentul a fost pe placul televizi­u­ni­lor de nişă care au insistat cu aparatura lor modernă pe chipul hărnicuţului prim-ministru, dătător de sporuri de natalitate poporului său.

Dar exemplul portocaliului solemn şi care atâta i-a ameninţat pe subalterni să aibă grijă că altfel pleacă fiecare acasă, încât a fost trimis el acasă, s-a extins în partidul său ca pe o sugativă lacomă. În sate şi oraşe a început marea acţiune de sporire a numărului de coji de portocale într-un mod torenţial şi greu de cuprins cu mijloacele de înseriere de până astăzi. Fiecare cetăţean care dovedea înclinaţii portocaloide era ajutat să se multiplice brusc, să trăiască la mai multe adrese deodată şi să poarte în glorie sarcina portocalie extrauterină.

Au fost şi situaţii speciale, în care tot născându-şi părinţii, bunicii şi strămoşii, unele fiinţe au adus pe lume atelaje agricole, peşteri, tehnică militară şi maimuţe vârstnice. Administraţia a colectat exemplarele cele mai bine păstrate şi astfel unele maternităţi au devenit rentabile. Ca şi secţiile de votare.

În nişte oraşe dominate de încăierări politice, diverse femei cuprinse de o pu­ternică fertilitate s-au pus pe treabă, deşi fără cine ştie ce dotare tehnică, şi au născut câteva dintre războaiele cu barbarii, cu armele lor rudimentare, dar sincere, cu luptători vânjoşi îmbrăcaţi pe jumătate în scutece şi în rest cuprinşi de zale metalice. Mai greu s-au descurcat bietele femei când au avut de elaborat regimentele de cavalerie, caii neavând - în ciuda blândeţii lor de ansamblu - disciplina feţilor-frumoşi umani. Dar votarea mergea înainte.

În fruntea tuturora, pe post de mamă şi tată, cu un ochi statornic, de referinţă, şi cu celălalt neastâmpărat şi umblător prin toată orbita, căpitanul de vas Traian Băsescu îl năştea, cu flotă cu tot, pe amiralul Nelson. Dar nu termina să-l nască azi, ci-l năştea şi mâine. De aceea nici mâi­ne nu-l termina de născut, îl ţinea ju­mă­tate nenăscut şi jumătate născut şi, în acest fel, dădea o impresie irezistibilă de forţă şi voluntarism. Acest bărbat al timpului său a relansat producţia livezilor de portocale, în toată ţara lui, pândită de in­va­zia de corcoduşi. Performanţele citrice ale politicii lui Traian Băsescu au avut ecou până departe, la Polul Nord, unde cele mai multe rase de pinguini s-au ho­tărât să renunţe la culorile lor străvechi, alb-negru, şi au intrat în legiunile portocalii. Ponderea lor în economia votului pentru preşedinte a modificat sensibil rezultatele alegerilor din România şi au oferit lui Nelson pusee de eternitate.

Pandemia de naşteri potrivnice firii a dus însă şi la alte catastrofe umanitare. Pe undeva prin Răsărit, o strănepoată a lui V.I. Lenin a născut doi gemeni, unul V.I. Lenin însuşi, iar celălalt I.V. Stalin. Când au fost duşi la grădiniţă, cei doi n-au avut soluţie şi, din bătrâni cum erau, au început să descrească. De unde să se gândească părinţii lor să le facă rost de pantaloni scurţi pe măsura vârstei în care scădeau zilnic? Era un miracol să-i cunoşti vârstnici şi zi de zi să-i vezi cum devin tot mai mici şi mai copilăroşi. Cu puţină vreme înainte de a se urca în cărucioare, V.I. Lenin şi I.V. Stalin au primit de la părinţi bani să-şi cumpere tutun de pipă, dar ei au găsit posibilitatea să-şi facă rost şi de nişte lapte praf şi de nişte biberoane. Mama lui Stalin i-a spus acestuia, într-un acces de furie: "Bine, dragă, dar ţie lăptic îţi trebuia, n-ai atâtea popoare pe care le poţi mânca? Sau te-ai pervertit şi tu la puritate?".

În orice caz, venea iarna, toţi şi toate se pregăteau de sărbătoarea anului vechi. Apăreau şi dispăreau prim-mi­niş­tri. Maternităţile se transformau încet, încet în azile de bătrâni. La Universitatea de Ace, Brice şi Karice, doamna rector Nutzi Woodrea a fost prinsă în timp ce schimba mecanismele ceasurilor şi le determina să meargă înapoi, până a venit comisia de regulat timpul şi a mo­lestat-o pe şturlubateca fiinţă care ne trăsese binişor către paleolitic. Şi era greu acolo în paleolitic, cu toate naşterile acelea aberante şi cu toate sensurile inverse pe care eram obligaţi să le străbatem. Gălăgie mare în Băseskaia Votkovskaia Uliţa: se crapă de zorii erei sclavagiste.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de