x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Când cei din spaţiul cosmic se uită la tine

0
Autor: Ion Cristoiu 26 Oct 2008 - 00:00

VESELIA GENERALĂ
Cele mai mari în­grijorări le stâr­neau însă ma­te­ri­a­lele despre gaura de ozon din at­mos­feră. Din câte înţelegeau ei, era vorba chiar de o gaură.



Seară de seară, cei din sat urmăreau la televizor emisiuni dedicate încălzirii glo­bale. Inşi cu barbă rară şi priviri cru­cişe, cu flanele tocite în coate, se perindau pe micul ecran profeţind sfârşitul vieţii pe Pământ. Calota arctică se va topi şi, în locul gheţarilor veşnici, se va ivi stânca tare, primitivă. Oceanele vor creşte dezastruos. Olanda, ţară despre care se ştie că e sub nivelul mării, va fi înghiţită de ape şi suprafaţa vălurită de vânt va fi străbătută de bărcile oamenilor primitivi în căutare de hrană. Clima se va schimba din te­me­lii. În zona temperată, corespun­ză­toare ţării noastre, nu vor mai fi anotimpurile de trecere – toamna şi primăvara –, iar Sahara se va transforma într-o junglă uriaşă sub puhoaiele ce nu vor conteni ani întregi.

Toate acestea aveau să se întâmple peste 100 de ani, declarau specialiştii profeţi. Cu toate acestea, mulţi din sat ziceau că se simt de pe acum efectele schimbărilor climatice. Şi când susţineau asta, nu se refereau la furtunile ce li se păreau neobişnuite, nemaiîntâlnite până acum în istoria scrisă a zonei. Nici la zilele în care de căldură puteai coace un ou doar punându-l pe pragul casei. Se re­fereau la faptul că nu mai puteau umbla desculţi prin ogradă sau pe uliţele satului, ca altă­da­tă. Încins ca tabla unui godin, pă­mân­tul frigea la tălpi. Se spunea astfel că nu va mai trece mult timp şi nu vor mai pu­tea umbla nici în cizme de cauciuc, ştiut fiind că materialul cauciucat se topeşte la o anumită temperatură. Le vor rămâne, desigur, tălpile de lemn. Nici acestea însă pentru mult timp. Pă­mântul se va înroşi mai ceva ca o plită sub care duduie focul butucilor de stejar. Şi dacă o să-ţi pui tălpi de lemn, rişti la un moment dat să arzi pe rug mai ceva decât Giordano Bruno. Cele mai mari îngrijo­­rări le stârneau însă materialele despre gaura de ozon din atmosferă. Din câte înţele­geau ei, era vorba chiar de o gaură. Ceva asemănător unei spărturi în acope­riş. Unii ziceau că simt deja, năvălind pe gaura din stratul de ozon, frigul intergalactic. Muierile, mai ruşinoase, se codeau să meargă la privata din grădină.
– Dacă se uită cum stau pe vine, prin gaura de sus, cei din spaţiul cosmic?
– Nu văd până aici, proastelor!, le puneau la punct bărbaţii.
– S-o crezi tu!, răspundeau  muierile. Păi, n-au ocheane?!
*

PAPAGAL FĂRĂ INSTRUCŢIUNI DE FOLOSIRE
Linu Tălvan, din Scăieni, a reclamat la Oficiul de Protecţia Consumatorului că i s-a vândut un papagal fără instrucţiuni de folosire.
Ca atare – scrie Linu în plângerea sa, întinsă pe cinci coli A4 –, papagalul a murit între timp.
Plângerea relatează cu lux de amănunte şi cu linioară de dialog cum a fost cumpărat papagalul (întâmplător, deoarece Linu mersese în târg după o baterie de camion), cum aproape că i l-a vârât pe gât vânzătorul, un tip descris ca având un dinte de aur şi un ochi de sticlă, cum a prins pasărea să-l înjure de mamă de cum a ieşit din târg.
Cei de la OPEC au tăiat însă toate aceste amănunte, reducând plângerea la prima pagină, mai precis la prima jumătate de pagină.
Astfel că întreaga istorie a papagalului fără instrucţiuni de folosire s-a pierdut pentru totdeauna.
Din fericire pentru omenire, s-a păstrat Iliada orbului Homer!
*

OCHIUL ELECTORAL
Un maidan mai spre marginea Bucureştilor.
O linie ferată secundară îl taie într-un colţ. În jur, până departe, căsuţe de mahala, rătăcite în mijlocul livezilor, cu un umăr întors spre străzile drepte, ca trasate cu rigla.
Pe burta dubiţei îşi exprimă personalitatea sa impozantă un tip cu o bărbiţă de terorist islamic.
Chiar în mijlocul frunţii i-a crescut un ochi uriaş, despre care puţinii intelectuali ai mahalalei susţin că e ciclopic.
Un avertisment aşternut de-a latul panoului e menit să-ţi dea fiori: "Sunt ochiul tău pe Consiliul General!".
*

BLOCAJ ÎN TRAFIC
Maşinile s-au oprit şi formează un cârd de vreun kilometru: şoferul  din faţă aşteaptă ca un câine şchiop să treacă şoseaua.

  • "Veselie generală" - volum în curs de apariţie.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de