Când ești bou nu băga în casă măgari!

Un fel de fabulă populară, compusă de neobosiții noștri lafonteni (La Fontaine!), sună cam așa: Un măgar, hulit de majoritatea lighioanelor pentru caracterul lui mizerabil, alungat la marginea societății viețuitoarelor, este primit totuși în casă de un bou milos. Îl așază la masă, îl culcă într-o odaie curată și-l tratează ca pe un animal năpăstuit de furia celorlalți. Ei bine, după un timp, boul se întoarce acasă de la treburile lui multe și grele și ce să vadă? Măgarul îi călărea vaca, convertită la un adulter. Învățătura e: dacă ești bou, nu băga măgari în casă!

Nu mi-ș fi amintit fabula dacă în aceste zile cu taifun politic, o cunoștință din sat, revoltată de ce se petrece, nu mi-ar fi spus că dintre cei trei politicieni din vârful României, Traian Băsescu, președinte, ilegitim, dar președinte, Crin Antonescu, al doilea om în stat, președinte al Senatului și Victor Ponta, premier, unul din aceștia trei e măgar. Chiar măgar? – m-am arătat eu mirat. Mi-am amintit apoi că președintele l-a gratulat pe premier, în vremea în care jura să nu-l valideze, porc. Înghit o broască, a zis, la televizor, nu la Cireșica, dar un porc, nu! Tot premierul era, în varianta arendașului din Deal, pisicuță, iar un îngrumăjat șef de partid e buldog. Ograda noastră politică e mare. Pamfletele abundă de hiene, șacali, gâște și găini. Toate animalele sunt frumoase în felul lor, iar păsările au aripi. În fond nu-i nimic jignitor. Asociațiile de protecție a vietăților ogrăzii sau sălbaticiei ar putea să se supere totuși, atragându-ne atenția să nu insultăm animalele comparându-le cu anumiți oameni. Măgar, deci, cine ar putea fi măgarul?

Se consumă în aceste zile, poate azi își află sfârșit, coșmarul ca Victor Ponta s-o numească la șefia DNA pe Kovesi, una dintre servitoarele fidele ale satrapului din Deal. Kovesi e părtașă la multe mizerii îndreptate împotriva justiției și legii, a batjocorit votul popular, dimpreună cu Morar, punându-i pe țărani să jure cu mâna pe Biblie dacă au votat și cu cine au votat (au făcut-o procurorii lui Morar, dar ea era șefa lui Morar!). Când demisul a arătat cu degetul din ușa garajului către un chestor, în ziua următoare procurorii doamnei Kovesi îl interogau deja, pe chestor. A șters, prin oamenii ei, multe urme, ei cred că pe toate, ale furturilor comise de Băsescu și camarila lui. Cum s-o pui tu acolo, Ponta, cel care ai fost ales de popor spre a-l scăpa de asemenea belele? Lui Ponta, îmi spune cineva, i-a fost arătată iar pisica și e strâns tare și dureros de gogonele. Mi se aduce și argumentul unui nou dosar de plagiat pentru o altă carte, dosar despre care presa băsistă a făcut vorbire, cum se zice în limba de lemn a tribunalelor, în aceste zile. Nu cred. Nu cred că Ponta a plagiat. De ce i-ar fi frică dacă-i e frică?
Crin Antonescu rămâne un om, cu unele înmuieri diplomatice de ton, adversar al compromisurilor de acest gen. Nu-i imput, într-o Românie în care Gabriel Oprea a făcut posibilă declanșarea răsturnării puterii băsiste și ar trebui, pentru asta, iertat de toate păcatele, ba chiar sărbătorit ca erou, nu-i imput primirea în partid a unor portocalii cu față cât de cât neschimonosită. Constanța lui în menținerea proiectului USL e fără fisuri, iar antibăsismul lui, sincer și constant.

Nici el și nici Ponta nu pot fi măgarul din șarada consăteanului meu. A rămas Băsescu. Băsescu muncește acum, ca o vulpe turbată, la menținerea bastionului procurăresc în care a stat pitit, care l-a salvat de demitere și pușcărie, prin care a făcut ordine, o ordine de tip mafiot și fascist în lumea politică și de afaceri, stăpânind și intimidând. Bastion în care vrea să se zidească și după Cotroceni. Dat afară de votul popular, și-a găsit refugiu în brațele lui Barroso. Gonit de la Cotroceni de 7,4 milioane de votanți, s-a întors pe scaun în brațele madamei Merkel. Să fie Barroso măgarul? Să fie, cu adecvarea de sex, Merkel? Da, dar întrebarea e legată de cei trei de la noi. Comportamentul unuia e de șacal. Distruge tot și e rejectat chiar și de partidul lui. Cineva – de milă? – l-a luat în brațe. L-a băgat în casă. L-a relegitimat. L-a reparafat printr-un acord de „coabitare”. Dar măgarul – să fie Băsescu măgarul? – e pe cale să-și compromită binefăcătorul și să-i pângărească familia. Familia politică!