x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Când o muri Michael

0
Autor: Roxana Roseti 28 Iun 2009 - 00:00

Cea mai afectată de moartea lui Michael Jackson a fost bunica. Şi nu pentru că ar fi un fan de vârsta a... patra chiar.



"Maică, ţi-a murit din adolescenţă. Mai ţii minte cum ascultai Michael în disperare la rabla aia de casetofon? Cum învârteai casetele şi nu ştiu ce meştereai pe la casetofon, că cică ziceai tu că lungeşti melodiile? Tot ascultai o melodie despre una Diana la disperare, şi mai era una despre Jan (bunica se referă la Billie Jean, desigur...) cu care îmi spărgeai creierul. Iar când eu te certam că nu îţi faci ordine în cameră şi că pierzi vremea cu Diana asta şi cu Jan, îmi răspundeai mereu că o să faci curăţenie când o muri Michael Jackson!"

Recunosc, când am aflat că a murit am rămas perplexă. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost exprimarea aceea din trecut cu care scăpam de cicăleala bunicii. Nu pot spune că am fost sau aş fi profund jacksoniană, dar omul acesta a marcat o însemnată parte din viaţa mea. Mi-e foarte greu să cred că nu mai e, vă daţi seama că ce ziceam eu în adolescenţă releva o nemurire a lui Michael sau, cel puţin, o bătrâneţe destul de îndelungată.

Vorba aceea nu îşi mai are rostul. A murit o părticică dintr-o lume la care ţineam. Lumea aceea în care ţopăiam făcând vraişte covorul preferat al bunicii, când îi stresam pe vecini cu "Dirty Diana", "Liberian girl" sau "Billie Jean" la maximum şi repetat, atât cât putea duce amărâtul acela de casetofon. Cât ar suna de dur, mă bucură că, măcar pentru scurt timp, moartea lui a oprit şirul de ştiri stupide, oameni ieşiţi la cumpărături în momente-cheie precum Dulcineea la peţit şi sporovăieli insipide. Just To Tell You Once Again/ Who's Bad . . .


Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de