x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Când regizorul şi scenaristul se iau la ceartă

0
Autor: Florin Condurateanu 20 Apr 2018 - 07:33
Când regizorul şi scenaristul se iau la ceartă


Când se aude comanda “motor” şi se începe un film, este de presupus că au bătut palma scenaristul şi regizorul pentru o colaborare fără hopuri. Regizorul a citit la virgulă scriitura, i-a plăcut, personajele arătau a fi interesante, nu de polistiren, iar autorul scenariului a ales împreună cu producătorii acel regizor, care se “asorta” cu povestea din scenariu. Colaborarea nu poate fi totdeauna precum crema întinsă pe tort, se mai întâmplă contraziceri, dar alianţa regizor-scenarist trebuie musai să se aşeze la fundaţia unui film. Cu toate acestea, s-au mai întâlnit sincope cu voci răstite, cu supărări, dar fricţiunile dintre realizatorii peliculei s-au netezit peste o zi, două. O ceartă zdravănă a apărut între scriitorul-scenarist Titus Popovici şi regizorul-actor Sergiu Nicolaescu după filmul de mare succes “Cu mâinile curate”. În ultima secvenţă, simpaticul comisar de meserie, Moldovan, interpretat de Nicolaescu, învinge banda de tâlhari autohtoni, dar recepţionează nişte gloanţe laşe de după maldărul de scânduri şi îi şopteşte comisarului politic Roman, jucat de Ilarion Ciobanu: “Un fleac, m-au ciuruit!”. Comisarul Moldovan murea, dar ieşirea din filmele următoare a eroului comisar fără teamă şi reproş nu a fost pe placul publicului, care-l îndrăgise. Spectatorii au trimis munţi de scrisori cerând ca să fie reînviat Moldovan, jucat iarăşi de Nicolaescu. Scriitorul Titus Popovici s-a opus fără prea multe discuţii, dar Sergiu Nicolaescu insista să continue filmele cu eficientul poliţist în prim-plan. Popovici şi Nicolaescu s-au certat, nu şi-au mai vorbit lungă vreme, şi seria a doua, “Ultimul cartuş”, nu l-a mai avut în distribuţie pe comisarul Moldovan. Dar publicul făcea presiuni şi atunci Sergiu Nicolaescu a făcut un artificiu şi a inventat un comisar identic, Miclovan, care a adunat în continuare dragostea spectatorilor. O altă ruptură în echipa unui film s-a petrecut la serialul de televiziune “Lumini şi umbre”. Serialul adunase crema actorilor români, era înainte de 1989 şi comuniştii erau personajele pozitive, fără niciun defect, iar bogătaşii - nişte omizi ce profitau de ţară şi popor. Regizorul Andrei Blaier filmează însă o scenă în care patronul bogat al uzinei vine la poarta casei din mahala a meşterului şi-i dăruieşte un ceas, căci era ziua de naştere a acestui muncitor de nădejde. Ceauşescu face o criză de nervi, cum capitalistul exploatator este recunoscător muncitorului, să se modifice scenariul în seriile următoare! Regizorul Andrei Blaier refuză să se ciopârţească scenariul, îşi dă demisia şi seriile următoare din “Lumini şi umbre” au fost regizate pe rând de alţi regizori.

Citeşte mai multe despre:   Titus Popovici,   Sergiu Nicolaescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de