Candelabrul care răspândeşte întuneric

1. Giganticul candelabru din holul mare al Teatrului National din Bucuresti nu mai raspandeste de ani buni lumina. Dimensiunile precum si inaltimea la care spanzura nu permit sa fie igienizat. Vremurile l-au ingreunat cu straturi compacte de praf, care se coc si devin tot mai cenusii. Efectul de cristal e anulat, iar ce-i si mai dramatic – pentru ca si lucrurile traiesc drame – e ca pentru cristal nu exista solutii de recuperat lesnicioase. Ca sa poata fi curatat, si candelabrul sa devina tot atat de feeric ca in prima zi, ar trebui proiectat un intreg ansamblu de platforme, scari si scripeti. Aici e paradoxul, ca designerul care l-a creat nu a fost obligat si la un remediu la lucrarea timpului. N-a avut in grija si un mod de a-l intretine, de a-i aborda fara costuri foarte mari dimensiunile. Nu-i unicul candelabru urias, care raspandeste intuneric, din Romania. In holurile inalte si sumbre ale Casei Scinteii atarna mai multe candelabre monumentale, la care nu s-a catarat inca nici un electrician si nici o echipa de ingrijire din 1953. Sunt atat de negre cristalurile acestor luminatii ramuroase, ca nimeni nu le mai ia in seama starea. Par ca asa si trebuie sa fie, colosale, negre si inabordabile. N-a mai umblat nimeni la diviziile lor de intrerupatoare de decenii, de pe vremea cand Ceausescu facea vizite de lucru in presa si i se luminau holul de primire si calea spre lift. "Romanul unui candelabru" n-ar fi un subiect tocmai marunt. A vazut multe, inainte de a i se aseza ceata pe becuri, si multe ar putea istorisi.

2. Dintr-o calatorie de demult, in China, mai tin minte un salut si un cuvant pe care-l auzeam rostit de gazde ori de cate ori noi, gazetarii romani din delegatie, puneam intrebari cu privire la una si la alta, dar numai intrebari care insemnau "cand?". Cuvantul era "mamandi" sau cam asa ceva si putea sa insemne multe. Multe si nimic precis. Cand vom merge sa vizitam Marele Zid? Vom merge "mamandi", adica la momentul potrivit, cand se va putea, cand vor fi intrunite toate conditiile, cand se va decide asta, cand nu ne va impiedica nimic sa mergem. Si asa mai departe. Astazi traim sub imperiul lui "mamandi". Cand vom avea o schimbare masiva in bine in Romania. Raspunsul clar si perfect multumitor e "mamandi". 3. Cand spui o tampenie, fiind constient ca e o tampenie, dar esti laudat de mai multa lume, incepi sa nu mai fii sigur pe ce-ai spus. Oamenii nu sunt cumparati numai cu bani, ci si cu lauda. O pictorita in etate ma felicita de fiecare An Nou, amintindu-mi ce fraze frumoase am scris candva despre ororile semnate de ea. Normal ar fi sa-i zic: gata, cucoana, ajunge, nu mai pot! A fost o tampenie, ce-am facut atunci. Iarta-ma, am fost ipocrit si slab de inger! Totusi, raspund "Multumesc" si "Sarut mana, doamna!", pentru ca nu ma simt in stare sa refuz o lauda.