Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru Traian Băsescu lichidarea lui Călin Popescu Tăriceanu a devenit scop in sine. Şi astfel, cu toate energiile concentrate exclusiv pe bătălia cu Guvernul, Traian Băsescu şi-a neglijat obligaţiile de şef de stat.
Traian Băsescu a intreprins o vizită de stat in Spania. Deşi domnia sa a beneficiat de protocolul dedicat unui preşedinte, de pe agenda discuţiilor au lipsit temele specifice unui şef de stat. Intreaga călătorie a fost cheltuită pentru a vedea şi discuta problemele romănilor care lucrează in Spania. Dacă ţinem cont şi de gafa prin care Traian Băsescu a administrat un ghiont italienilor, putem considera vizita drept o replică la cea intreprinsă de premier la Roma. Astfel, preşedintele a sacrificat o vizită de stat pe altarul bătăliei cu Guvernul şi, mai ales, cu liderul PNL.
Am văzut recent, intr-o peliculă americană de la tv, o scenă ale cărei dedesubturi psihologice m-au amuzat. O creatoare de modă, aparţinănd lumii bogate dintr-un orăşel, stănd la coadă la casa unui supermarket, se enervează că o pereche trecuse inainte. La inceput sub forma unor observaţii superioare, din vărful buzelor, comportamentul doamnei o ia razna mai apoi: ii insultă pe cei care trecuseră inainte, se ceartă cu cel de la casă (un băieţaş), e gata-gata să se ia la bătaie cu managerul sosit la faţa locului, trănteşte cumpărăturile, intr-un cuvănt, iscă un tărăboi de care ii e ruşine mai tărziu, cănd ajunge la spital cu nasul rupt din ciocnirea furioasă cu o uşă de sticlă. De ce m-au amuzat resorturile psihologice ale scenei? Pentru că ele trimiteau la logica fatală a unui scandal in care un om normal se cufundă de la un moment la altul sub biciul nervilor dezlănţuiţi.
Ceva asemănător s-a petrecut şi cu Traian Băsescu in relaţia sa cu premierul Călin Popescu Tăriceanu. După ce a optat să-l numească premier, Traian Băsescu a crezut că liderul PNL va fi un soi de cameristă politică a domniei sale. A văzut că premierul avea puncte de vedere proprii. Pentru a-şi exprima supărarea, a ridicat o sprănceană. Călin Popescu Tăriceanu s-a făcut că nu vede. Şi-a văzut de ale lui. Traian Băsescu a crezut că premierul n-a inţeles că e supărat pe el. A inceput să facă aluzii in public. Premierul, deşi le pricepuse, nu le-a luat in seamă. Traian Băsescu s-a enervat. A inceput să-l critice direct. Premierul i-a răspuns cu calm. Traian Băsescu a replicat, atacăndu-l făţiş. Călin Popescu Tăriceanu i-a răspuns, la fel.
Transformaţi in telespectatori de OTV, romănii s-au apucat să urmărească noua chelfăneală: o chelfăneală la nivel inalt. După cum se purta Traian Băsescu, puteai crede că premierul o să dispară de pe faţa pămăntului. Premierul i-a ţinut piept. Mai grav, s-a implicat in afacerea suspendării. Ca şi in cazul cucoanei din film, in astfel de scandaluri pierde cel care se prinde in ele. Admiţănd că la un moment dat Traian Băsescu a ajuns intr-un punct al scandalului in care era limpede că nu-l poate da jos pe Călin Popescu Tăriceanu, ar fi fost normal ca domnia sa, amintindu-şi că e ditamai şeful statului, să se rupă din incleştare, să-şi indrepte veşmintele boţite de tăvăleala cu premierul şi murmurănd sorry! să se intoarcă la ipostaza sa constituţională, de om deasupra partidelor. Fire impulsivă, neobişnuit in ultimul timp cu infrăngerile, pus in balade de presa mogulilor şmecheri, Traian Băsescu şi-a subordonat intreaga sa activitate confruntării cu Călin Popescu Tăriceanu. Marii bărbaţi de stat n-au patimi muiereşti. Lichidarea unui adversar nu devine scop in sine, ci mijloc pentru a-şi atinge scopul. Pentru Traian Băsescu lichidarea lui Călin Popescu Tăriceanu a devenit scop in sine. Şi astfel, cu toate energiile concentrate exclusiv pe bătălia cu Guvernul, Traian Băsescu şi-a neglijat obligaţiile de şef de stat. Dacă ar fi fost un bărbat politic inţelept, domnia sa şi-ar fi asumat ducerea la capăt a unor obiective de interes naţional pe care doar preşedintele şi le putea asuma. Pe plan intern, două dintre ele Pactul pentru educaţie şi Progranul de sporire a populaţiei - au fost doar enunţate fără a fi urmărite pănă la capăt. Pe plan extern, Traian Băsescu avea un domeniu uriaş de manifestare. Toate obiectivele de interes naţional presupun implicarea preşedintelui ca om deasupra partidelor, intruchipănd interesele naţionale.
Traian Băsescu a continuat insă să se răfuiască nemilos cu PNL, ba chiar şi cu alte partide. Referendumul pentru votul uninominal n-a fost convocat pentru că Traian Băsescu şi-l avea drept obiectiv, ci pentru a mai da o lovitură PNL. Electoratul conştient, educat politic, a sesizat asta. Şi i-a administrat o lecţie severă. O va inţelege Traian Băsescu? E o intrebare de al cărei răspuns depinde viitorul său politic.
Am văzut recent, intr-o peliculă americană de la tv, o scenă ale cărei dedesubturi psihologice m-au amuzat. O creatoare de modă, aparţinănd lumii bogate dintr-un orăşel, stănd la coadă la casa unui supermarket, se enervează că o pereche trecuse inainte. La inceput sub forma unor observaţii superioare, din vărful buzelor, comportamentul doamnei o ia razna mai apoi: ii insultă pe cei care trecuseră inainte, se ceartă cu cel de la casă (un băieţaş), e gata-gata să se ia la bătaie cu managerul sosit la faţa locului, trănteşte cumpărăturile, intr-un cuvănt, iscă un tărăboi de care ii e ruşine mai tărziu, cănd ajunge la spital cu nasul rupt din ciocnirea furioasă cu o uşă de sticlă. De ce m-au amuzat resorturile psihologice ale scenei? Pentru că ele trimiteau la logica fatală a unui scandal in care un om normal se cufundă de la un moment la altul sub biciul nervilor dezlănţuiţi.
Ceva asemănător s-a petrecut şi cu Traian Băsescu in relaţia sa cu premierul Călin Popescu Tăriceanu. După ce a optat să-l numească premier, Traian Băsescu a crezut că liderul PNL va fi un soi de cameristă politică a domniei sale. A văzut că premierul avea puncte de vedere proprii. Pentru a-şi exprima supărarea, a ridicat o sprănceană. Călin Popescu Tăriceanu s-a făcut că nu vede. Şi-a văzut de ale lui. Traian Băsescu a crezut că premierul n-a inţeles că e supărat pe el. A inceput să facă aluzii in public. Premierul, deşi le pricepuse, nu le-a luat in seamă. Traian Băsescu s-a enervat. A inceput să-l critice direct. Premierul i-a răspuns cu calm. Traian Băsescu a replicat, atacăndu-l făţiş. Călin Popescu Tăriceanu i-a răspuns, la fel.
Transformaţi in telespectatori de OTV, romănii s-au apucat să urmărească noua chelfăneală: o chelfăneală la nivel inalt. După cum se purta Traian Băsescu, puteai crede că premierul o să dispară de pe faţa pămăntului. Premierul i-a ţinut piept. Mai grav, s-a implicat in afacerea suspendării. Ca şi in cazul cucoanei din film, in astfel de scandaluri pierde cel care se prinde in ele. Admiţănd că la un moment dat Traian Băsescu a ajuns intr-un punct al scandalului in care era limpede că nu-l poate da jos pe Călin Popescu Tăriceanu, ar fi fost normal ca domnia sa, amintindu-şi că e ditamai şeful statului, să se rupă din incleştare, să-şi indrepte veşmintele boţite de tăvăleala cu premierul şi murmurănd sorry! să se intoarcă la ipostaza sa constituţională, de om deasupra partidelor. Fire impulsivă, neobişnuit in ultimul timp cu infrăngerile, pus in balade de presa mogulilor şmecheri, Traian Băsescu şi-a subordonat intreaga sa activitate confruntării cu Călin Popescu Tăriceanu. Marii bărbaţi de stat n-au patimi muiereşti. Lichidarea unui adversar nu devine scop in sine, ci mijloc pentru a-şi atinge scopul. Pentru Traian Băsescu lichidarea lui Călin Popescu Tăriceanu a devenit scop in sine. Şi astfel, cu toate energiile concentrate exclusiv pe bătălia cu Guvernul, Traian Băsescu şi-a neglijat obligaţiile de şef de stat. Dacă ar fi fost un bărbat politic inţelept, domnia sa şi-ar fi asumat ducerea la capăt a unor obiective de interes naţional pe care doar preşedintele şi le putea asuma. Pe plan intern, două dintre ele Pactul pentru educaţie şi Progranul de sporire a populaţiei - au fost doar enunţate fără a fi urmărite pănă la capăt. Pe plan extern, Traian Băsescu avea un domeniu uriaş de manifestare. Toate obiectivele de interes naţional presupun implicarea preşedintelui ca om deasupra partidelor, intruchipănd interesele naţionale.
Traian Băsescu a continuat insă să se răfuiască nemilos cu PNL, ba chiar şi cu alte partide. Referendumul pentru votul uninominal n-a fost convocat pentru că Traian Băsescu şi-l avea drept obiectiv, ci pentru a mai da o lovitură PNL. Electoratul conştient, educat politic, a sesizat asta. Şi i-a administrat o lecţie severă. O va inţelege Traian Băsescu? E o intrebare de al cărei răspuns depinde viitorul său politic.
