x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Capitalism(e) şi geopolitică

0
Autor: Daniel Daianu 12 Sep 2007 - 00:00

Un declin de putere relativ al democraţiilor liberale, in economia mondială (pondere in PIB-ul şi producţia industrială, exporturi mondiale), pare imposibil de evitat in deceniile ce vin

La inceputul deceniului trecut francezul Michel Albert a scris o carte mult comentată de ambele părţi ale Oceanului Atlantic: "Capitalism contra Capitalism". El vorbea despre o competiţie economică globală care ar contrapune modelului anglo-saxon (exemplificat de SUA şi Marea Britanie, prin excelenţă) un model continental, ce ar fi reprezentat de Franţa şi Germania. Tot in acei ani s-a vorbit de aşa-numita "fortăreaţa Europa" (Fortress Europe), in condiţiile in care economiile vest-europene (UE) păreau să reducă din decalajele de productivitate faţă de SUA, iar in unele domenii chiar să o ia inainte. Această argumentaţie poate fi intălnită şi la Lester Thurow, profesor la faimosul Massachussets Institute of Technology (MIT) - la el insă competiţia globală cuprinde un al treilea pol, Japonia (vezi "Head to Head", 1993).


Mi-am adus aminte de lucrarea lui Michel Albert, dar dintr-o perspectivă - economică şi geopolitică — mai amplă. Astfel, ascensiunea formidabilă a Chinei şi Indiei (la care putem adăuga Brazilia şi chiar Rusia, in ultimul deceniu), a Asiei, in general, produce mişcări de plăci tectonice in economia mondială. Nu numai că economiile asiatice dau dovadă de multă vitalitate - prin rate de creştere economică, expansiune a exporturilor, asimilare de tehnologii noi şi volum de rezerve valutare - , dar ele incep să remodeleze, in avantajul lor, textura instituţională care a ordonat lumea postbelică (după al doilea război mondial). Este suficient să amintesc aici de ce şi cum se discută acum, inăuntrul şi in afara FMI şi Băncii Mondiale, negocierile comerciale in cadrul rundei Doha, etc. Companii mari din China şi India achiziţionează pachete de acţiuni de control in varii regiuni de pe glob (inclusiv in democraţii avansate); sunt firme din China şi India care se conturează deja ca jucători globali importanţi. Tot China şi India sunt tot mai prezente in regiuni ale lumii unde se dă bătălia pentru controlul resurselor epuizabile (petrol şi gaz). SUA şi ţările UE nu pot fi astfel indiferente la politica Chinei de ajutor internaţional faţă de ţări africane, care exprimă alonja devenită globală a instrumentelor de politică economică externă a Beijingului. In acest context trebuie evocată maniera in care Federaţia Rusă capitalizează resursele mari de petrol şi de gaz pe care le deţine.


Trebuie să fii orb să nu observi că ascensiunea economică a Asiei modifică ierarhii competitive şi reduce din capacitatea Vestului de a impune regulile concurenţei in spaţiul global. Mai ales că in economia mondială jocurile nu sunt prevalent cu sumă nenulă. Şi dacă aşa stau lucrurile este lesne de imaginat o suită de consecinţe de ordin geopolitic. Aici mă refer la influenţe regionale, alianţe politice şi de securitate, ponderea in luarea deciziilor in organisme internaţionale, capacitatea de a controla resurse strategice.


Perspectiva geopolitică m-a determinat să readuc in atenţie titlul lucrării lui Albert. Pentru că in Asia, cu excepţia Indiei şi, parţial, a Japoniei, avem de-a face cu un capitalism autoritarist, bazat pe structuri corporatiste, care mizează pe politici industriale şi protecţionism. Acest tip de capitalism este intălnit şi in Rusia, unde statul controlează mari grupuri in domeniul energiei şi regimul politic are evidente accente autoritariste.


Lumea occidentală rămăne cea mai puternică din punct de vedere economic. Dar SUA este slăbită de dezechilibre economice şi suprasolicitarea militară (Irak, Afganistan). UE, ca ansamblu, nu şi-a rezolvat incoerenţe instituţionale majore şi are de gestionat o complexitate aproape copleşitoare. In acelaşi timp, China şi alte ţări asiatice merg inainte in pas rapid. Federaţia Rusă beneficiază de o musculatură financiară tot mai puternică. Aceste date capătă relief sporit dacă ne găndim la competiţia pentru resurse epuizabile, la confruntările din Orientul Mijlociu, zona Mării Caspice, Africa, etc.


Un declin de putere relativ al democraţiilor liberale, in economia mondială (pondere in PIB-ul şi producţia industrială, exporturi mondiale), pare imposibil de evitat in deceniile ce vin. Dar acest declin relativ poate fi insoţit de o creştere de influenţă (soft power) globală, mai ales dacă felii din alte tipuri de capitalism se vor alătura familiei democraţiilor liberale. Această creştere de influenţă ar implica o atenţie sporită faţă de chestiunile globale presante, cointeresarea puterilor emergente (China, India, etc) in gestionarea acestora, inclusiv in soluţionarea coflictelor "fierbinţi" din lume.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de