Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Am fost un împătimit al lozului în plic. Îl alegeam fără greş pe cel câştigător. Atunci mi-am dat seama că am darul ghicitului. Am câştigat de sute de ori, dar numai câte 6 lei. Cumpăram un loz de 3 lei şi câştigam încă 3. Asta trebuia să însemne ceva, dar ce însemna am înţeles doar când am ghicit cu o zi înainte c-o să-mi scot o măsea.
Am fost un împătimit al lozului în plic. Îl alegeam fără greş pe cel câştigător. Atunci mi-am dat seama că am darul ghicitului. Am câştigat de sute de ori, dar numai câte 6 lei. Cumpăram un loz de 3 lei şi câştigam încă 3. Asta trebuia să însemne ceva, dar ce însemna am înţeles doar când am ghicit cu o zi înainte c-o să-mi scot o măsea.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Am fost un împătimit al lozului în plic. Îl alegeam fără greş pe cel câştigător. Atunci mi-am dat seama că am darul ghicitului. Am câştigat de sute de ori, dar numai câte 6 lei. Cumpăram un loz de 3 lei şi câştigam încă 3. Asta trebuia să însemne ceva, dar ce însemna am înţeles doar când am ghicit cu o zi înainte c-o să-mi scot o măsea.
Cărţile despre profeţi îi pomenesc numai pe cei mari. Există însă milioane de profeţi pe care nu-i remarcă nimeni. Eu sunt unul din aceştia, un profet mic. Simt că peste câteva minute o să sune telefonul sau că e cineva la intrarea în bloc care o să urce la mine. Când vine pâinea proaspătă la magazinul din colţ, simt aşa, înaintea celorlalţi profeţi mici şi mijlocii din cartier, şi ajung primul la rând.
Sunt şi situaţii în care e vădit că am talent de proroc financiar. Am depus bani la toate băncile care au dat faliment, dar am simţit întotdeauna iminenţa dezastrului şi i-am scos la fix înainte de a începe nebunia. Sumele pe care le-am salvat au fost însă atât de meschine, încât nici unul dintre prietenii şi colegii pe care i-am prevenit că urmează un faliment nu m-au crezut. I-au crezut, în schimb, pe palavragiii care s-au dat mari clarvăzători şi şi-au pierdut economiile. Oamenilor cărora le e scris să piardă mereu le place să se raporteze la fraierii care pierd mult mai mult decât ei. Admiraţia merge întotdeauna în sus chiar şi la necazuri. Profeţii de genul meu, care ocolesc necazurile mărunte, nu interesează pe nimeni.
Uneori mă întreb dacă harul meu de profet de bloc mi-a slujit la ceva. Mi-a slujit, neîndoielnic, dar cât n-o să ştiu niciodată. N-am contabilizat câştigul total la loz în plic, nici micile supărări pe care le-am evitat, dându-mă cu un ceas mai devreme deoparte. Am simţit, bunăoară, că un şofer dement o să intre în mulţimea care aştepta tramvaiul în staţie şi am urcat cu un minut înainte de a fi prea târziu pe trotuar. Ce carnagiu, ce plânsete şi înjurături. Dar ce puteam să fac? Să le fi spus cetăţenilor că peste câteva clipe o să-i calce un camion? E ca şi cum le-aş fi spus că sunt un profet atestat la nenorociri şi bucurii imediate. Atestat de viaţă şi în mai multe rânduri atestat şi de moarte. În politică profeţesc niţel mai departe. Simt, cu o eroare de un sfert de ceas, momentul când un deputat sau un senator o să spună o tâmpenie. Simt, cum s-ar spune, ce e în firea lucrurilor. S-ar putea să nici nu fie vorba despre micul meu destin de profet, ci despre o statistică de bun-simţ a imaginaţiei: De la un om care a spus în public o nerozie trebuie să te aştepţi la una şi mai mare.
Iar dacă tu, iubite cititorule, vrei dovada darului meu de profet de apartament, ţi-o dau pe loc: simt, în aceste momente, că eşti la fel de profet ca şi mine. Că simţi şi tu că mâine va fi mai rău ca azi. E destul să vezi ce neisprăviţi de miniştri şi de politicieni avem, ca să simţi că ai tot dreptul să simţi că, pe oricine ai vota, tot greşit votezi.
Am fost un împătimit al lozului în plic. Îl alegeam fără greş pe cel câştigător. Atunci mi-am dat seama că am darul ghicitului. Am câştigat de sute de ori, dar numai câte 6 lei. Cumpăram un loz de 3 lei şi câştigam încă 3. Asta trebuia să însemne ceva, dar ce însemna am înţeles doar când am ghicit cu o zi înainte c-o să-mi scot o măsea.
Cărţile despre profeţi îi pomenesc numai pe cei mari. Există însă milioane de profeţi pe care nu-i remarcă nimeni. Eu sunt unul din aceştia, un profet mic. Simt că peste câteva minute o să sune telefonul sau că e cineva la intrarea în bloc care o să urce la mine. Când vine pâinea proaspătă la magazinul din colţ, simt aşa, înaintea celorlalţi profeţi mici şi mijlocii din cartier, şi ajung primul la rând.
Sunt şi situaţii în care e vădit că am talent de proroc financiar. Am depus bani la toate băncile care au dat faliment, dar am simţit întotdeauna iminenţa dezastrului şi i-am scos la fix înainte de a începe nebunia. Sumele pe care le-am salvat au fost însă atât de meschine, încât nici unul dintre prietenii şi colegii pe care i-am prevenit că urmează un faliment nu m-au crezut. I-au crezut, în schimb, pe palavragiii care s-au dat mari clarvăzători şi şi-au pierdut economiile. Oamenilor cărora le e scris să piardă mereu le place să se raporteze la fraierii care pierd mult mai mult decât ei. Admiraţia merge întotdeauna în sus chiar şi la necazuri. Profeţii de genul meu, care ocolesc necazurile mărunte, nu interesează pe nimeni.
Uneori mă întreb dacă harul meu de profet de bloc mi-a slujit la ceva. Mi-a slujit, neîndoielnic, dar cât n-o să ştiu niciodată. N-am contabilizat câştigul total la loz în plic, nici micile supărări pe care le-am evitat, dându-mă cu un ceas mai devreme deoparte. Am simţit, bunăoară, că un şofer dement o să intre în mulţimea care aştepta tramvaiul în staţie şi am urcat cu un minut înainte de a fi prea târziu pe trotuar. Ce carnagiu, ce plânsete şi înjurături. Dar ce puteam să fac? Să le fi spus cetăţenilor că peste câteva clipe o să-i calce un camion? E ca şi cum le-aş fi spus că sunt un profet atestat la nenorociri şi bucurii imediate. Atestat de viaţă şi în mai multe rânduri atestat şi de moarte. În politică profeţesc niţel mai departe. Simt, cu o eroare de un sfert de ceas, momentul când un deputat sau un senator o să spună o tâmpenie. Simt, cum s-ar spune, ce e în firea lucrurilor. S-ar putea să nici nu fie vorba despre micul meu destin de profet, ci despre o statistică de bun-simţ a imaginaţiei: De la un om care a spus în public o nerozie trebuie să te aştepţi la una şi mai mare.
Iar dacă tu, iubite cititorule, vrei dovada darului meu de profet de apartament, ţi-o dau pe loc: simt, în aceste momente, că eşti la fel de profet ca şi mine. Că simţi şi tu că mâine va fi mai rău ca azi. E destul să vezi ce neisprăviţi de miniştri şi de politicieni avem, ca să simţi că ai tot dreptul să simţi că, pe oricine ai vota, tot greşit votezi.
