x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Carnaval", nu "disfrazes"

0
Autor: Andreea Sminchise 03 Mar 2007 - 00:00

Corespondenta din Valencia, Spania
La scoala invata in limba spaniola pura (castellano). Ca prima limba straina li se preda valenciana – dialectul regiunii in care locuiesc. Totusi, copiii romanilor din Castellon de la Plana nu sunt lasati sa-si uite limba materna.

Corespondenta din Valencia, Spania
FOTOREPORTAJ – Click pe imagine
MAI NOU. Carnavalul a devenit o traditie si pentru copiii romani
La scoala invata in limba spaniola pura (castellano). Ca prima limba straina li se preda valenciana – dialectul regiunii in care locuiesc. Totusi, copiii romanilor din Castellon de la Plana nu sunt lasati sa-si uite limba materna.

De la grupa pregatitoare de la gradinita si pana la clasele avansate de gimnaziu, in institutiile de invatamant spaniole din Castellon e greu sa nu gasesti macar un copil roman. Conform spuselor profesorilor spanioli, s-au integrat extrem de rapid in sistemul de invatamant de aici.

SERBARI. Costumatiile haioase fac deliciul copiilor romani

MASTI. Saptamana Carnavalului in scoli este o sarbatoare extrem de iubita de copii. Micutii romani sunt incantati de faptul ca "au serbare" timp de sapte zile si, in plus, nu trebuie sa invete cantece sau poezii, ci doar sa-si gaseasca un costum ingenios. I-am gasit in parcul din fata cofetariei "Transilvania", la finalul unei zile de scoala. Printese, cavaleri, fluturi, Zoro, Omul Paianjen, vampiri... costumele colorate dadeau parca si mai multa veselie jocurilor lor. "Din oceanul Pacific/ a iesit un peste mic/ si pe coada lui scria/ iesi afara dumneata!", rosteste Ana Maria dintr-a IV-a, o pustoaica blonda, cu cosite de aur atasate in parul ei prins in codita. E serioasa si o impinge usor afara din cerc pe Dana dintr-a V-a, "vampirita" oachesa la care s-a oprit numaratoarea. Incepe din nou poezia, pentru a decide in final ca cea care va inchide ochii la "ascunsea" e Catalina dintr-a III-a, "cadana". In timp ce ea numara din zece in zece "pana la o suta", mogaldetele in haine colorate se imprastie in spatele bancilor si dupa palmieri.

GENERATII. Pe banci stau aliniati parintii, sorbindu-i din ochi. Jocul fetelor e intrerupt de Ioana, sora mai mare a Danei, care vine cu aparatul de fotografiat. Se asaza toate una langa alta si isi aranjeaza costumele. "Una sonrisa!", striga fotografa, iar Ana Maria se incrunta. "Se zice «Zambeste!»", ii atrage ea atentia fetei. "Vale! Vale!" (n.r. – "asa; in regula"), ii raspunde Ioana si zambeste ca de o gluma buna. Anei nu-i dispare incruntarea de pe fata, dar face poza strambandu-se. Mama Anei Maria se amuza de figura fetitei ei in fotografia redata de aparatul digital: "De ce te incruntai?". "I-am zis sa sonrie, d-aia!", raspunde sora Danei. Femeia zambeste intelegatoare: "Eu pe Ana am invatat-o ca, atunci cand e la scoala, sa vorbeasca cu toti copiii in spaniola. Sa nu susoteasca in romana, ca ceilalti sa nu o creada increzuta. Dar, cand e intre romani, nu are voie sa vorbeasca altceva decat romaneste. Asa mi se pare normal. Nu vreau sa ajunga sa vorbeasca precum cei mari, care spun trei cuvinte in romana si doua in spaniola". Ioana, care a terminat liceul in Romania anul trecut si apoi a venit la parinti in Spania, rade: "Are dreptate doamna... Eu, de cand sunt aici, am invatat sa vorbesc spaniola, dar o amestec cu romana. Mi se pare ca nu poti evita asta. De exemplu, spun ca ma duc sa iau paine la panaderie, sa beau cafea la cafeterie, sa iau carne de la carniserie, iar acasa mananc in comedor. N-am mai zis «sufragerie» de nu mai stiu cand... Pe Dana n-o lasa mama sa vorbeasca ca mine. Dar ea nu are ce face...".

EXPLICATII. Mama celor doua surori spune ca fiica ei cea mare e mai greu de controlat. "N-as vrea eu s-o las nici pe ea sa vorbeasca asa. Dar n-am ce-i face, ca e mare si umbla cu alti tineri romani care vorbesc la fel. De multe ori si eu fac asta... Dar ma gandesc la copilul asta care, poate, va vrea sa se intoarca in Romania. Eu stiu cum ii priveam inainte pe cei care veneau dintr-o tara straina si nu mai stiau sa vorbeasca corect romaneste. Nu vreau sa spuna lumea despre ea la fel."

O romanca se opreste langa grupul fetitelor care defileaza de colo-colo si vrea sa afle de ce sunt toti costumati. "E saptamana de disfrazes!", ii raspunde strigand peste umar Dana, iar in secunda urmatoare se opreste locului si isi pune mana la gura, uitandu-se la mama ei ca si cum ar fi spus o prostie. Isi reia discursul numai dupa ce indura privirea ei dojenitoare: "E saptamana de carnaval si toti trebuie sa ne disfrazam... aaa... sa ne costumam!", reformuleaza ea. Cosmin s-a deghizat in punker. E in clasa a VII-a si e fratele Catalinei. Are o multime de cercei si si-a colorat fata si parul. "Am si creasta!", ne arata mandru de costumul lui. Baietii nu se joaca cu fetele. "Ce sa facem noi cu printesele? Noi suntem mas grandes. Jucam fotbal", zice si suteaza cu putere intr-o minge mica. "Cum ai zis ca sunteti?", il intreaba pe un ton ridicat mama. "Mari, mama, mai mari ca ele, asa am vrut sa zic", raspunde Cosmin cu jumatate de gura.

TEAMA DE VIITOR
Parintii se tem de viitor. Cei mici vor ajunge la liceu si vor invata si limba engleza. "Aici, engleza nu se face la scoala de stat. Daca vrei ca si copilul tau sa invete, ori il inscrii la cursuri suplimentare, ori il dai la scolile particulare. As vrea ca fetita mea sa invete si engleza, pentru ca te ajuta. Eu n-am stiut-o si mi-a fost foarte greu cand am iesit din tara. Dar ma tem ca nu voi mai putea sa ii impun sa mai vorbeasca corect romaneste atunci cand ea va face scoala in castellano si va invata pe deasupra valenciana si engleza. Ii va fi foarte greu", spune mama Anei.

REGULI STRICTE
In majoritatea colegiilor si institutelor, asa cum sunt numite scoala generala, respectiv gimnaziul in Spania, masurile de securitate sunt foarte drastice. Camere video pe holuri‚ in curtea scolii. Portile ferecate de dimineata pana la terminarea cursurilor. In singura ora libera pe care copiii o au la mijlocul tuturor orelor de curs, elevii sunt supravegheati si de cadrele didactice, iar pentru a putea juca fotbal, a cumpara un sendvis sau a patrunde in secretariatul scolii, trebuie sa arati legitimatia de elev. Sedintele cu parintii se fac cu directorul scolii, care are rolul de a comunica probleme generale cu care se confrunta scoala, iar informatiile despre fiecare copil in parte se afla in cele doua zile pe saptamana, cand tutorele (dirigintele) are audiente. Spre deosebire de Romania, in Spania toate manualele scolare se cumpara. Iar pentru un copil de clasa a V-a, de exemplu, manualele costa in jur de 150-160 de euro.

  • Fotografii: Gabi Boholt
  • Citeşte mai multe despre:   mama,   editorial,   scoala,   vorbeasca

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de