Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dintr-o anchetă realizată pe tema comportamentului comercial al francezilor în contextul apropierii sărbătorilor de iarnă rezultă că aceştia, pe timp de criză, optează pentru cadouri utile. Iar pe primul loc în ierarhie se situează cărţile. Anul trecut, ciocolata era pe primul loc în materie de intenţii de cumpărare pentru cadourile oferite cu ocazia Crăciunului. Anul acesta însă cărţile ocupă locul întâi, ciocolata a trecut pe locul al doilea, iar pe locul trei se situează produsele cosmetice.
Interesul pentru cărţi este amplificat la fiecare sfârşit de an şi de maratonul premiilor literare, extrem de importante pentru sectorul editorial. Dacă ar fi să compar peisajul editorial din România cu cel din Franţa aş spune că în România sunt prea puţine premii iar în Franţa prea multe.
În fiecare an, balul acestor recompense este deschis în Franţa de Academia franceză care acordă un premiu pentru roman. Anul acesta câştigătorul este tânărul scriitor elveţian Joël Dicker, în vârstă de 27 de ani, autorul unui roman intitulat "Adevărul asupra afacerii Harry Quebert”. Ar fi vorba, după cum spun criticii care l-au citit, de un "thriller” de tip american care se parcurge cu sufletul la gură şi care ar conţine şi ceva meditaţii asupra literaturii... Momentul culminant al "balului” evocat mai sus a fost însă acordarea premiului Goncourt, pe 7 noiembrie. El i-a revenit, pe anul 2012, lui Jérôme Ferrari, pentru un roman intitulat "Predică despre căderea Romei”, roman a cărui acţiune se derulează în Corsica, tonul naraţiunii fiind mai degrabă pesimist, dacă ar fi să-i credem pe critici.
Nu este întâmplător multe dintre premiile literare sunt decernate în perioada care precede Crăciunul şi sărbătorile de iarnă, pentru că pe ansamblul unui an lunile noiembrie şi decembrie înregistrează cele mai multe vânzări de cărţi. Pentru Franţa există şi date precise în acest sens: aceste ultime două luni înseamnă 22 la sută din cifra de afaceri a librarilor pe întregul an, precum şi 19 la sută din volumul de vânzări pe un an. În spatele premiilor literare se află deci tot felul de cifre. Premiul Nobel, cel mai râvnit dintre toate premiile literare, dotat cu 900.000 de euro, îl poate transforma în milionar pe fericitul laureat, pentru că stimulează vânzările pe întreaga planetă. Există însă şi premii mai puţin sonore, ca prestigiu, dar bine garnisite la nivelul recompensei financiare. Premiul spaniol Planeta este dotat, de exemplu, cu 600.000 de euro. În ce priveşte premiul Goncourt, cel mai presigios în Franţa, el rămâne oarecum paradoxal pentru că laureatul primeşte doar un cec de 10 euro. În medie, însă, un roman care a avut premiul Goncourt se vinde în 380.000 de exemplare, ceea ce, spun agenţii specializaţi, înseamnă cel puţin 570.000 de euro pentru autor. Iată, pentru amatorii de cifre, şi alte statistici: romanele care au obţinut premiul Renaudot s-au vândut în medie în 220.000 de exemplare iar romanele care au avut premiul Femina în 155.000 de exemplare. În Franţa există în jur de 2000 de premii literare, dar aproximativ 15 sunt cu adevărat importante şi stimulează vânzările. În lunile noiembrie şi decembrie înfloresc tot felul de banderole pe cărţile expuse pe standurile librăriilor cu menţiunea: "premiul Goncourt al liceenilor”, sau "marele premiul al cititoarelor revistei Elle”, sau "premiul librarilor”, sau "premiul pentru roman al Academiei franceze”, sau "premiul Médicis”. Aceste ultim premiu l-a avut, cu câţiva ani în urmă, scriitorul român Norman Manea care trăieşte de mai bine de 20 de ani în Statele Unite.
Unele cărţi se vând însă foarte bine şi fără să beneficieze de impulsul şi excitaţia creată de decernarea premiilor literare. Editorii şi librarii ştiu că în fiecare an unele cărţi încep să se vândă bine fără să facă parte din categoria "best sellers” ci din categoria "long sellers”. Altfel spus, se vând bine în timp, datorită unui prestigiu care se consolidează încet dar sigur. Este cazul, de exemplu, cu romanul "Eleganţa ariciului” de Muriel Barbery, apărut în 2006 şi care de atunci s-a vândut în peste un milion de exemplare. Iar cartea "Le Métronome" de Lorànt Deutsch, o istorie a Parisului povestită prin prisma metroului parizian, s-a vândut şi ea, din 2009 încoace, în peste un milion de exemplare.
Unii comentatori avizaţi consideră însă că aceste premii, bune pentru stimularea comerţului cu cartea, ar fi totuşi nocive şi anti-culturale. Ceea ce nu înseamnă însă că există riscul dispariţiei lor, ci dimpotrivă, în fiecare an apar unele primii noi. Atunci când sunt multe premii se produce fenomenul următor: cititorul se lasă ghidat de ele aproape orbeşte şi renunţă la statutul său de descoperitor de valori. Îmi amintesc de o butadă pe care mi-a relatat-o cineva în legătură cu ghidurile de călătorie. Într-o bună zi, la Florenţa, o englezoaică s-a dus să viziteze nu mai ştiu ce biserică sau abaţie. Ajunsă în faţa respectivului obiectiv turistic şi-a dat însă brusc seama că şi-a uitat la hotel "cartea de căpătâi”, altfel spus ghidul turistic. Aşa că nu a mai îndrăznit să intre în respectiva biserică sau abaţie pentru că şi-a spus: "fără ghid risc să trec cu o privire indiferentă peste cine ştie ce capodopere, sau, şi mai grav, risc să-mi placă lucruri pe care ghidul le consideră minore”.
Este ceea ce se întâmplă şi pe fondul sistemului de premii literare. Milioane de cititori cumpără în fiecare an cărţi care au fost "premiate” convinşi că în felul acesta merg la sigur, altfel spus că vor intra în posesia unor cărţi de valoare, ceea ce nu este întotdeauna adevărat. Dar se crează în felul acesta un fenomen de "turmă” consumatoare de bunuri culturale iar zeul comeţului îşi freacă palmele de bucurie.
