x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cărţi nesimţite

0
Autor: Tudor Octavian 07 Feb 2011 - 18:45

Cu ochii minţii, virtual, cum s-ar zice, am făcut următorul experiment:

am presupus o zi cu daruri, la un târg de carte, şi o editură care ofe­ră, la alegere, o plachetă de şaptezeci de pagini cu cele mai deştepte momente şi schiţe de Caragiale sau un albumoi de şaptesute de pagni şi cinci kile cu Iri şi Moni cu Bote şi Kiki...

N-a fost nevoie să-mi forţez imaginaţia, ca să văd cum nişte oameni şcoliţi, care colindă târgurile de carte fiindcă ştiu ce-i aceea o carte bună şi una proastă, se reped totuşi să capete gratis maculatura de cinci kile cu coperţi celofanate şi poze gigantice. Şi, cum spuneam, nu pentru că puhoiul de lume, care primeşte albumoiul n-ar face diferenţa la conţinut. Dar cantitatea impune. Trebuie să existe o cauză ascunsă în editarea acestor cărţi nesimţite, îşi spune omul care are de ales şi le preferă. Mai cu seamă când se dau gratis. N-ai ce face cu ele, dar poate se iveşte cineva interesat şi-i faci, la rândul tău, un cadou impresionant. Raţiunea ascunsă a înmulţirii cărţoaielor, pentru care toate verbele în uz ale bibliotecii nu mai sunt operaţionale, e că impresionează. Sunt concepute să-ţi ia ochii. E prea mare cartea, gândeşte omul citit şi cu simţul valorii, ca să nu aibă şi un conţinut. Poate nu-l sesizez eu, mai zice acest om citit, descum­pănit de dimensiunile tipăriturii, însă precis că alţii au motive să-l descopere şi să-l preţuiască.

Milenii de-a rândul, Biblia a însemnat însă şi monumentalitatea, în materie de tipar şi conţinut. Doar Bibliile se tipăreau din ce în ce mai mari, tocmai pentru a li se sacraliza conţinutul. Orice om pricepea că Biblia era Cartea Cărţilor şi că prestigiul îi dădea legitimitatea unor dimensiuni ieşite din comun. Astăzi, în librării şi în standuri, la târguri dai de plutoane întregi de cărţi pe lângă care Biblia e o carte obişnuită. Gigantismul cărţilor nesimţite – şi nu ezit să le numesc aşa – răspunde unor noi trebuinţi interioare. S-au înmulţit persoanele care se simt reprezentate prin cantităţi: cea mai mare maşină, cel mai scump costum, cel mai costisitor celular, cel mai impuntor câine de companie... Şi cele mai mari cărţoaie răspândite în locuinţă. Ca să se ştie şi să se vadă că pro­prietarul îşi poate permite cantităţi. Cantităţi îşi procură oricine. O plachetă cu povestiri alese de Caragiale e la îndemâna oricui, şi ca preţ, şi ca supor­tabilitate. Cărţile nesimţite, care satisfac nevoia mai nouă de reprezentare prin cantitate a neamului prost, care prin simplul fapt că nu pot fi ignorate de privitori obligă la elogii şi induc invidie, ba chiar şi admiraţie, nu se poartă sub braţ sau într-o geantă. El se transportă cu

SUV-ul. Nu se citesc, se manevrează. Nu se pătrund, se răsfoiesc. Nu pretind un efort al minţii ci exclamaţii şi tremur în câteva glande.

Cine vrea să se convingă de fastuoasa lor inu­tilitate nu trebuie decât să le aşeze lângă o Biblie. Fie aceasta în format şi de buzunar.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de