x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Casa părintească nu se vinde, nu se vinde tot ce este sfânt

0
Autor: Florin Condurateanu 27 Iun 2017 - 08:20

Guvernul neo-comunist cu orientare spre Moscova instalat la Chişinău în 1994 interzice “Deşteaptă-te, române” ca imn şi al Republicii Moldova şi le dă ordin lui Grigore Vieru şi compozitorului lăudat şi de preşedintele american Reagan, Eugen Doga, să compună versurile şi muzica unui alt imn. Cei doi patrioţi basarabeni refuză categoric şi poetul Vieru scrie: “Dreptatea istoriei blestemă pe cei care vor ridica mâna împotriva imnului «Deşteaptă-te, române»”. Grigore rostise acea frază memorabilă: “Oamenii au visat să ajungă pe lună, eu am visat să trec Prutul”. Împreună cu doi intelectuali de vază din Basarabia, Vieru scrie cartea “Abecedarul”, care-i scoate din minţi pe comuniştii pro-ruşi, îl retrag de pe piaţă, cu tot protestul învăţătorilor. Sufletul sensibil şi luptător al lui Vieru oftează în poezie: “Încâlcită-ţi este viaţa, Basarabie, ca grâul ce-l bate gheaţa, Basarabie”! Scrisese minunata carte de poezii pentru copii “Albinuţa”, pentru care primeşte prestigiosul premiu al academiei internaţionale Andersen, numele marelui scriitor de poveşti. Este ales membru al Academiei României, primeşte înalte distincţii româneşti. Se luptă pentru limba strămoşească în Basarabia, limba română în faţa căreia se pleacă în orice clipă. “Pe  ramul verde tace o pasăre măiastră, cu drag şi cu mirare ascultă limba noastră, de-ar spune şi cuvinte când cântă la fereastră, ea le-ar lua, ştiu bine, din sfânta limba noastră”. Sfidează riscuri peste riscuri apărând spiritul românesc. Poeziile de geniu ale lui Vieru îmbărbătează suflarea românească de dincolo de Prut. “Măi române şi măi frate, ce câştigi din bunătate, măi române, frăţioare, din răbdare ce ai oare, numai lanţul vechi pe os, numai timpul scorburos”. Vieru scrie o colosală înfruntare a Morţii, o priveşte mândru şi o întreabă, ce ai face, moarte, dacă ai avea mamă şi ţi-ar muri, ce ai face, moarte, dacă ai avea copii şi ţi-ar muri, mi-e milă de tine, moarte, că nu ai nici mamă, nici copii! Moare în urma unui accident de maşină dubios. Îi îmbărbăta tot timpul pe fraţii de peste Prut: “Ridică-te, Basarabie, trecută prin foc şi sabie, bătută ca vita pe spate cu biciul legii strâmbate, cu lanţul poruncitoarelor strigăte, ridică-te, ridică-te”! Grigore Vieru m-a vizitat la redacţie şi la plecare, din uşă, le-a spus jurnaliştilor de la Jurnalul Naţional: “Nici n-am plecat şi mi s-a făcut dor de voi!”.

 

Citeşte mai multe despre:   editorial,   jurnalul

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de