x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Castrarea Parlamentului

0
Autor: Ion Cristoiu 02 Sep 2009 - 00:00

Ce ne propune Emil Boc, vorbind în numele Coaliţiei de guvernare? O variantă originală a trecerii prin Parlament a unei legi!



"Practic, este timpul deciziilor. Fiecare român pierde pentru că deciziile majore privind reforma statului nu au fost încă luate. Timpul nu mai are răbdare cu noi, de aceea după dezbateri de mai bine de opt luni este timpul deciziilor pe ce înseamnă reforma statului şi vom începe cu cele trei legi majore, pentru că, repet, această coaliţie a fost înfiinţată, printre altele, şi pentru a realiza reforma statului. Dacă nu o va face, nu se mai justifică."

Vorbele de mai sus nu sunt ale lui Napoleon I, nici măcar ale lui ştefan cel Mare. Sunt ale lui Emil Boc. Ele au fost puse în văzduhul mediatic de autor în timp ce mergea pe jos, nu călare.

Din ton şi conţinut se desprinde însă un lucru sigur:

În numele partidelor care alcătuiesc aşa-zisa Coaliţie de guvernare, Emil Boc a anunţat pentru zilele următoare un ambiţios proces de schimbare din temelii a statului român. Nu întâmplător am scris: pentru zilele următoare. Reforma statului, un proces care reclamă, de regulă, timp îndelungat şi mai ales dezbateri pro şi contra, atât la nivelul Parlamentului, cât şi al opiniei publice, urmează a se produce, în viziunea politicianului nostru, cât ai bate din palme şi, evident, fără nici o dezbatere. Nici publică, nici parlamentară. Aceasta, deoarece, începând cu legile Educaţiei, toate legile despre care domnul premier spune că vor schimba din temelii statul român vor fi adoptate după un procedeu verificat în cazul Codurilor.

L-am numi, în absenţa unei formule oficiale, varianta prescurtată a trecerii prin Parlament. În toate parlamentele din istorie, inclusiv în Marea Adunare Naţională, o lege e luată la purecat de comisii mai întâi, după care e dezbătută şi adoptată, articol cu articol, de plenul fiecărei Camere.

S-a ajuns la această procedură nu pentru că aşa ar cere democraţia, ci pentru că aşa cere viaţa.

Aşa cum am arătat şi în lungul şi inutilul şir de articole dedicate Codurilor Juridice, Parlamentul n-a fost născocit, pentru că democraţia avea nevoie de o floare la butonieră, ci pentru că dezbaterea şi adoptarea unei legi prin proceduri normale asigură legii respective forţa de supravieţuire în confruntarea cu complexitatea realităţii. O lege e făcută de câteva ţeste. Oricât de inteligente ar fi acestea, legea pe care o nasc ele n-are cum să ţină cont de toate capcanele vieţii când va fi aplicată. Parlamentul e astfel alcătuit încât legea se confruntă, înainte de a merge spre realitate, cu un examen serios. Chiar dacă el  nu reuşeşte să fie identic, se apropie cât de cât de examenul vieţii.

Trecută mai întâi prin comisii, legea se supune verificării unor specialişti. În plen, ea urmează a fi verificată de câteva sute de oameni. Locul câtorva ţeste îl iau câteva sute de ţeste. Mai mult, dezbaterea parlamentară, supusă legilor transparenţei, dă opiniei publice posibilitatea de fi la curent nu numai cu prevederile legii, dar şi cu mustrările care i se aduc.

Această cale e valabilă şi pentru o lege fără prea mare importanţă. Cu atât mai mult ea se impune în cazul legilor vizând reforma statului.

Ce ne propune Emil Boc, vorbind în numele Coaliţiei de guvernare? O variantă originală a trecerii prin Parlament a unei legi!

Strânse într-un pachet, cum se întâmplă cu cele ale Educaţiei, legile sunt trimise Parlamentului, mai precis unei Comisii special înfiinţate. Acesta nu urmează să le supună procedurilor obişnuite. Distinşii aleşi ai poporului  îşi fac drum până la Comisie, citesc legile şi, dacă au timp şi chef, depun amendamente. Amendamentele ajung apoi la Guvern care, dacă vor muşchii lui, ţine cont de ele. Astfel date cu sclipici democratic, legile sunt adoptate prin procedura asumării răspunderii.

Aparţine lui Emil Boc această iniţiativă hazlie, care înlocuieşte activitatea parlamentară cu un simulacru de activitate, iar Parlamentul cu o instituţie decorativă? Nici vorbă. Ea aparţine lui Traian Băsescu, un politician care a arătat în dese rânduri că Parlamnetul, diferit de vapor, îl plictiseşte de moarte. A impus-o mai întâi la Codurile juridice. O impune, iată, prin Emil Boc şi la legile menite a reforma statul. Lui Traian Băsescu îi aparţine însă şi o altă aserţiune din declaraţia lui Emil Boc. Şi anume că actuala Coaliţie nu-şi justifică existenţa dacă nu purcede la reforma statului. O reformă, evident, în doi timpi şi trei mişcări!

Contracandidaţii  lui Traian Băsescu declară pe toate drumurile că, ajunşi la Cotroceni, vor reabilita democraţia pervertită de actualul preşedinte. N-au ajuns încă la Cotroceni. Până vor ajunge, domniile lor sunt complici prin tăcere la castrarea principialei instituţii a democraţiei: Parlamentul.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de