x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Căt pot fi de mari salariile

0
Autor: Daniel Daianu 16 Mai 2007 - 00:00

Am scris adesea cu privire la impactul globalizării asupra mediului concurenţial internaţional şi am subliniat că ascensiunea economică a Chinei, Indiei, Braziliei, etc măreşte presiunea in jos asupra unor categorii de salarii in ţările UE, in SUA, in economiile mature in general; am incercat să arăt că, deşi salariile din Romănia sunt mult inferioare celor medii din Uniune, presiunile globalizării nu ne ocolesc. Unele reacţii la aceste remarce au fost: dar oare Dl. Dăianu doreşte ca salariile cetăţenilor romăni să coboare la nivelul celor din China şi India? Sunt şi raţionamente precum: chiar dacă suntem ameninţaţi de concurenţa unor ţări mai sărace să nu uităm condiţiile in care se munceşte/trăieşte acolo.


Â

Am scris adesea cu privire la impactul globalizării asupra mediului concurenţial internaţional şi am subliniat că ascensiunea economică a Chinei, Indiei, Braziliei, etc măreşte presiunea in jos asupra unor categorii de salarii in ţările UE, in SUA, in economiile mature in general; am incercat să arăt că, deşi salariile din Romănia sunt mult inferioare celor medii din Uniune, presiunile globalizării nu ne ocolesc. Unele reacţii la aceste remarce au fost: dar oare Dl. Dăianu doreşte ca salariile cetăţenilor romăni să coboare la nivelul celor din China şi India? Sunt şi raţionamente precum: chiar dacă suntem ameninţaţi de concurenţa unor ţări mai sărace să nu uităm condiţiile in care se munceşte/trăieşte acolo.

Â

Mă simt dator, de aceea, să revin asupra unor aspecte.

Salariile din Romănia sunt printre cele mai scăzute din Uniune şi este firesc ca ele să crească cănd decalajele economice se reduc. Salariile scăzute sunt motivul principal pentru migraţie. Anii din urmă au revelat o creştere importantă, sistematică, a salariilor, care se explică prin: a) creşterea economică inaltă după 2000; b) penuria intensă de forţă de muncă in unele sectoare, ce mişcă salariile in sus. Tot anii din urmă au fost insoţiţi de accentuarea deficitelor externe; cel de cont curent a atins 10,3% din PIB in 2006, iar in acest an este probabil să ajungă la cca 12%. Cererea internă aleargă considerabil mai iute decăt oferta internă, ceea ce se reflectă in deficite externe. Atăt timp căt deficitul de cont curent este finanţat fără probleme inclini să nu dramatizezi situaţia, mai ales dacă investiţiile se fac in maşini şi echipamente. Anul trecut a ilustrat insă o deteriorare a finanţării deficitului de cont curent. Iar mersul productivităţii interne nu a compensat aprecierea leului şi expansiunea cererii interne.

Â

Cănd vorbim despre salarii automat ne referim la costul forţei de muncă. Spre exemplu, in 2005 costul mediu orar al forţei de muncă in UE (25) a fost de 21,2 euro (in Euroland de peste 24 euro) in timp ce in Romănia a fost de 2,33 euro - faţă de 1,55 in Bulgaria, 4,8 in Slovacia, 6,14 in Ungaria, 6,63 in Cehia. Ai spune că, alături de Bulgaria, Romănia are un avantaj comparativ major in domenii intensive in utilizarea forţei de muncă. Dacă ne raportăm la Europa şi nu ţinem cont de productivitate avantajul competitiv este proeminent. De aici rezultă explicaţii pentru relocalizarea industrială, dinspre Vest către Est (in Europa), care a vizat industria confecţiilor, mobilă, incălţăminte, componente auto şi chiar echipamente.

Â

Dar lucrurile se nuanţează dramatic dacă avem in vedere productivitatea muncii şi structura economică (industrială), aprecierea leului şi concurenţa din afara Europei. De pildă, faţă de Austria şi avănd in vedere paritatea puterii de cumpărare costul pe unitatea de produs cu forţa de muncă (unit labor cost - ULC) a urcat in Romănia de la 28% la cca 41% in perioada 2000-2006 (după date Eurostat). In acelaşi timp creşterea pentru Bulgaria a fost de la 31% la 34%. Apreciarea leului, substanţială intre 2004-2006, a jucat un rol deosebit in această diferenţă de dinamică. Una peste alta, am pierdut teren faţă de bulgari la acest indicator.

Cănd dinamica productivităţii muncii ţine pasul cu creşterea salariilor costul pe unitate de produs (serviciu) cu forţa de muncă nu se deteriorează -- se poate chiar ameliora cănd productivitatea creşte mai iute. Aici trebuie să adăugăm influenţa cursului de schimb. Dar nici indicatorul ULC nu trebuie judecat in sine. Contează enorm ce fac concurenţii, cum evoluează ULC la ei, viteza cu care işi imbunătăţesc structura calitativă a producţiei/serviciilor, căt se investeşte din veniturile nete, etc. Suntem obligaţi astfel să examinăm dinamica salariilor in conjuncţie cu cea a productivităţii, in context global. Dacă alţii merg mai bine decăt noi vom pierde, chiar dacă nu in termeni absoluţi. A mări salariile prea mult, fără căştiguri de productivitate adecvate, ar atrage deprecieri ale cursului la un moment dat pentru a se restabili un echilibru in conturile externe (deprecierea erodănd puterea de cumpărăre a salariilor).

Â

Pe piaţa mondială poţi face pledoarii de genul "este imoral să munciţi 60 de ore pe săptămănă", "să acceptaţi salarii foarte mici", etc. Iar OMC şi diverse convenţii internaţionale incearcă să elimine dumpingul social şi elemente de concurenţa neloială. Finalmente, bătălia este căştigată de cei mai competitivi - care inseamnă, in ultimă instanţă, salarii determinate de productivitate.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   salariile

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de