x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Catarator urban

0
26 Noi 2004 - 00:00

Nu e o meserie in codul CAEN, nici vreuna pentru care sa vezi oferte la mica publicitate. Nu exista vreo scoala de inalte studii sau de meserii care sa te pregateasca pentru ea. Nu avem nici un lider formator de opinie in domeniu, cu toate ca sunt destule manuale scrise de straini, la cinci sute de mii bucata.

Nici un catarator urban nu are mai mult de zece ani de cariera si, paradoxal, nu veti gasi vreunul care sa incerce sa para mai experimentat. Nici nu e nevoie: in meseria asta conteaza flexibilitatea si viteza - si ele nu sunt de obicei asociate cu inaintarea in varsta.

In ciuda numelui, cataratorul urban nu-si risca viata pe cladiri, ci isi tine fundul in perfect balans pe scaun, inauntru. Poate ati inteles din descrierea de pana acum: cataratorul urban este omul de cariera. Fie ca urca in maini, fara coarda de siguranta la o multinationala, fie ca se catara pe scara de fier forjat a unei companii romanesti, carieristul modern e acelasi. Grabit nu sa faca bani, ci pozitie. Decis sa-si infiga cartea de vizita in tinta cu trei litere de neon: CEO.

Nu e nimic rau in asta. Ba chiar e printre lucrurile bune pe care capitalismul incearca sa le introduca cu forta in cultura noastra. Trebuie sa recunoastem: competitia pentru posturi, bazata pe competenta, nu e chiar o traditie romaneasca.

Totusi, cu toate durerile inceputului, cataratorul urban e o specie distincta si usor de recunoscut: pleaca dimineata la 8 si jumatate, cu masina lui (pe care de obicei e logoul firmei) si se intoarce seara dupa ce toata lumea s-a culcat. Isi cunoaste copiii de ziua lor si le face cadou absolut orice isi doresc, mai putin timpul lui. Isi poarta cravata ca si scafandrul tubul de oxigen: convins ca de ea ii depinde direct supravietuirea. Ca si nord-coreenii, are un singur fel de costum, pe care il stiti din filmele cu avocati americani (aceia care castiga procesele, nu cei care le pierd). Cand e doamna, poarta numai deux-pieces, pana la genunchi. Fusta mini ar sugera alte criterii de promovare - sau, Doamne-fereste! - calitati pe care nici un CV profesional nu le poate lua in considerare. In ultimii doi-trei ani specia a primit un upgrade, sub forma ochelarilor cu rama neagra, mici si ingusti, cu dioptrii care ajung pana la zero (in cazul celor care, de fapt, nu au nevoie deloc de ochelari). In buzunarul de la piept e obligatoriu un PDA, pe care, la o adica, se pot rula si filme in avionul care te duce la sedinta corporate de la München. Asta ca sa foloseasca si el la ceva, in afara de stabilit intalniri.

Intre accesoriile cataratorilor urbani am remarcat in ultima vreme asistenul de sex masculin al doamnei director financiar/de marketing/etc. El e semnul clar si oarecum ironic al emanciparii... Numai ca asistentul dragut si zglobiu care ia notite in timp ce doamna dicteaza e valoros mai cu seama pentru imagine. Altminteri, cu riscul de a parea sexist, recomand asistentele femei, cu mult mai meticuloase si insensibile la zilele de meci.

Cataratorii urbani nu sunt doar o specie simpatica si de nisa, produs secundar al implantarii culturii de business occidentale. Daca avem ceva noroc, ei sunt chiar viitorul Romaniei. Elita ei, clasa care, cu si mai mult noroc, va ajunge la putere si va incepe sa aplice metodele de management corporatist si in institutiile bizantine ale statului. Deocamdata, oamenii acestia stiu sa urce doar pe cladiri de otel si sticla. Insa clasa politica ar face bine sa se pregateasca pentru ziua cand alpinistii urbani se vor invata cu piatra si cu betonul institutiilor oficiale...
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de