Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Americanii s-au confruntat în august 2005 cu o mare catastrofă naturală: uraganul "Katrina". Atunci s-a estimat că pagubele materiale produse de uragan şi de inundaţiile provocate de acesta erau de 81,2 miliarde de dolari.
La rândul lor, românii se confruntă din decembrie 2008 cu o catastrofă, tot naturală: prim-ministrul Emil Boc. Fondul Monetar Internaţional a intervenit încă de anul trecut ȋn România pentru a acoperi pagubele suferite de ţara noastră ca urmare a guvernării iresponsabile. Dacă, în 2009, preşedintele Traian Băsescu se referea public la o "centură de salvare" a României în valoare de 19 miliarde de euro, cu referire la împrumutul contractat de guvernul condus de Emil Boc la FMI şi instituţiile bancare ale Uniunii Europene, acum observăm că estimarea prezidenţială a fost depăşită cu mult de evoluţia catastrofei "Emil Boc".
Într-adevăr, mintea premierului este o (cata)clismă (sic!) pentru România din moment ce chiar Emil Boc susţine public faptul că trebuie aplicate de la 1 iunie 2010 prevederile articolului 53 din Constituţia României. Emil Boc vrea să restrângă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti pentru a nu fi deranjat de românii săraci, atunci când mănâncă la restaurant împreună cu Traian Băsescu, Videanu, Blaga, Udrea ş.a. Cine-i gras şi cine-i slab, domnule preşedinte Băsescu? Cine-i gras şi cine-i slab, domnule preşedinte al PDL, Emil Boc?
SPP-iştii îţi vor face datoria în continuare, chiar dacă li se diminuează şi lor veniturile de către sinistrul Emil Boc. Liderii PDL sunt însă precauţi cu propriile vieţi şi cu costumele Armani pe care le poartă. Nu care cumva să ajungă legume proaspete, ouă stricate sau portocale putrede pe stofa lor scumpă şi catifelată, cumpărată din banii contribuabililor în ultimii ani - când s-au aflat la conducere când cu PNL-ul şi UDMR-ul (2004-2006), când cu PSD-ul (2008-2009), când cu UDMR-ul şi toată gaşca de terpăduşi care s-au strecurat în Parlament în decembrie 2008, ca urmare a unei legislaţii lipsite de logică.
Cu voie de la Traian Băsescu, Emil Boc & Compania PDL au compromis pe toţi partenerii majori de pe scena politică românească. Iar acum, când portocala PDL s-a sfrijit de la storsul banilor din bugetul statului în propriile buzunare sau ale clientelei pe care o reprezintă, premierul doreşte să aplice rapid măsurile de austeritate discutate cu reprezentanţii FMI, instituind în acelaşi timp dictatura lui Traian Băsescu. "Săracuţul" ministru Videanu se plângea zilele trecute cât de greu este pentru domnia sa, acum, să participe la o întâlnire cu cetăţenii nemulţumiţi, într-un loc public. Aşa este, domnule ministru, aveţi dreptate. Şi va fi foarte greu pentru Emil Boc, dumneavoastră şi Elena Udrea să găsiţi găuri de şarpe pentru a vă adăposti din calea bugetarilor şi a pensionarilor - cărora le-aţi năruit orice speranţă de a trăi demn şi liber în România.
Revenind la sinistrul Emil Boc - premier, zice-se, constituţionalist, care parcă se dă în vânt după asemenea evenimente pentru a instaura "doar" un pic de dictatură sub "Traian cel Băsescu şi Sfânt" (vreo şase luni şi apoi mai vedem ...), împreună cu "portocalele stricate" de la Palatele Cotroceni şi Victoria -, merită să amintim faptul că ideea de a-i compromite pe adversarii politici s-a aplicat chiar din decembrie 2004, după ce Traian Băsescu a devenit preşedintele ţării. Jocul Alianţei D.A. de-a "Ala, bala, portocala!" s-a transformat pe parcurs, dintr-un concubinaj cu năbădăi, într-o orgie politică de mare amploare. "Actori" de marcă din principalele partide ale ţării au evoluat la Palatul Victoria o periodă mai lungă sau mai scurtă, în anii 2004-2010, ocupând pe rând funcţii de miniştri sau secretari de stat. Totul s-a derulat ca într-o piesă de teatru absurd, în care nu mai ştii cine-i "curva" şi cine-i "peştele". Iar babilonia guvernamentală a luat proporţii colosale în momentul în care Traian Băsescu s-a ambiţionat să îl menţină în funcţia de premier pe catastrofalul Emil Boc, deşi Parlamentul României "l-a picat" cu o moţiune de cenzură în octombrie 2009.
Astăzi, politicienii români au datoria să recâştige încrederea cetăţenilor pe care îi reprezintă. Acum, politicienii români trebuie să se opună ferm instaurării dictaturii lui Traian Băsescu. În acest moment, foştii preşedinţi ai României pot să găsească soluţii de blocare a catastrofei "Emil Boc", poate chiar împreună cu membrii Academiei Române. Totodată, dialogul cu conducerea Băncii Naţionale a României trebuie continuat fără nici un fel de rezerve faţă de soluţiile pe care domnul Mugur Isărescu le propune. Măsurile de redresare economică sunt dure şi trebuie aplicate, dar nu de sinistrul Emil Boc şi de guvernul pe care (încă) îl conduce. Nicolae Ceauşescu a fost condamnat la moarte în decembrie 1989 şi ca urmare a acuzaţiei referitoare la subminarea economiei naţionale. De ce, după 20 de ani de la evenimentele sângeroase din decembrie 1989, să nu avem în boxa acuzaţilor pe membrii guvernelor "Emil Boc" nr. 1, 2 şi 3? De ce nu?
