x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Câte organisme au dreptul să facă politică monetară într-un stat?

0
Autor: Ionuț Bălan 12 Mar 2019 - 08:01
Câte organisme au dreptul să facă politică monetară într-un stat?


Câte entităţi pot emite bani într-o țară? Doar banca centrală! Bine, şi atunci de ce poţi merge cu cardul de tichete de masă la POS-ul bancar din  hipermarket şi să achiziţionezi bunuri de bază? Iar dacă e aşa, de ce nu se poate achita la punctul de vânzare şi cu nişte criptomonede puse pe card? De ce mă preocupă chestiunea? Fiindcă respectivele monede suferă de aceeaşi meteahnă precum bonurile. Nu au o ofertă suficientă şi diversificată în spate pe care s-o mijlocească pentru a li se zice bani!

Exemplul cu criptomonedele e dus la extrem, dar nu ştiu cum se face că atunci când discutăm de eligibilitatea de a se transforma nişte hârtii de valoare în lichiditate statul e cam singurul ce beneficiază de suport, la noi. Nu pot deveni bani gheaţă bondurile în lei emise de organisme internaţionale, ipotecile sau cambiile.

Sigur că problema s-ar putea  pune şi altfel, dacă emitenţii de bonuri de masă au comportament de bancă să-și  îndeplinească toate obligaţiile, cum ar fi și aceea privind dimensiunea capitalului. Cu precizarea că atunci când banca centrală doreşte să ia măsuri de politică monetară se observă că „banii” în cauză scapă de sub incidenţa acestora şi depind doar de cele ale Ministerului Finanţelor  Publice. Păi câte organisme au dreptul să facă politică monetară într-un stat?!

Consumul dirijat face să existe sisteme diferite de carduri, precum cele pentru tichetele de masă şi acelea pentru transportul în comun în Bucureşti. Să ne concentrăm însă doar asupra celor dintâi pentru că au regim fiscal preferenţial. Dacă n-ar exista ar fi doar carduri cu bani emişi de banca centrală. De ce se direcţionează consumul? Ca să existe un standard de alimentaţie, să nu mai dea oamenii banii pe ţigări şi pe băutură.

Da, numai că bonurile încurajează achiziţia de produse cu TVA redus şi neaccizate, ceea ce face ca autorităţile să-şi contrazică „obiceiurile” de până atunci. Iată un comportament  eclectic al statului, care arată lipsa unui model de dezvoltare coerent.

 


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de