x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Categoriile răului

0
Autor: Dragos Moldovan 17 Feb 2010 - 00:00
Există copii răi. Copiii răi sunt "nişte obrăznicături", cum le spun părinţii. Adică fac năzbâtii, în traducerea altor categorii de adulţi. De fapt este vorba, în cazurile normale, despre nişte îngeri plini de energie. Când te calcă pe nervi un copil, asta în cazul în care nu cumva schingiuieşte un animal, o face aşa, cu o spontaneitate, un dezinteres şi o lipsă de atentie în legătură cu timpul, încât în mod clar ţi se induce senzaţia, justificată de altminteri, că ai de-a face cu veşnicia.

Există şi adulţi răi. Noi. Eu. Adulţii răi sunt de pe-aici. De pe Pamant. D'ai noştri. Vecini. Prieteni. Rude. Oameni cu capu' pe umeri. Şefi. Ori subalterni. În orice caz, indivizi care "produc". Fac ceva. Existenţa lor pe lume lasă semne vizibile. Poate fi certificată, autentificată. Nu-i de colea. Unul poate ca e şomer, altul - specialist în IT, altul te pomeneşti ca e un prosper om de afaceri.  Câteodată poate fi vorba şi despre pensionari. Dar toţi au cotizat sau cotizează la, mă rog, astea, asigurările sociale, sau cum s-or fi numind ele. Deci "produc" ori "au produs". În cazul despre care vorbim, răul. Răul efectiv. Care, ca şi o contribuţie la CAS, poate fi certificat. Pentru care o să ni se plătească dobândă când vom fi ieşit la pensie din viaţa asta. Da' şi răul pe care îl producem, noi, adulţii, este pe mai multe categorii. Cum e şi cu banii. Una e să-ţi cumperi bilet de autobuz, alta e să joci la Loto. Una e să faci economie în sensul că să nu-ţi cumperi nu-ştiu-ce marcă de nu-ştiu-ce şi alta e să strângi ca disperatul bani în bancă.

Răul există, la fel ca mine sau ca un copac. Adică în mod efectiv, propriu-zis, se manifestă prin sine. Şi ca orice fel de existenţă, este supus transformării, evoluţiei, involuţiei, categoriilor de comparatie. De exemplu: l-am supărat pe prietenul meu pentru că am plecat intempestiv de la cârciumă ca să mă duc acasă că mă suna nevasta. E  rău. Dar nu e la fel de rău ca în cazul în care mi-aş fi supărat nevasta. Sau: mi-am supărat 'ubitu' că nu i-am luat blugi de ziua lui. E rău. Dar nu e la fel de rău ca în cazul în care l-aş fi înşelat.

Toate astea sunt un fel de copilărie a răului. N-am dus gunoiul, n-am spălat vasele, am uitat să cumpar cadou de ziua cutare, am ridicat tonul într-un moment nepotrivit, toate  sunt un fel de  copilării. Dar mai există un fel de rău. Ăla matur, efectiv, care lasă urme vizibile în viaţă. Răul care "produce". Indiferenţa. Nepăsarea. Mai rele decât orice manifestare necontrolată a unor sentimente. Clipa în care te hotărăşti să faci abstracţie de faptul că în lume sunt oameni care suferă mai mult decât tine. Şi peste toate: felul în care transformi un om care are un handicap într-o mobilă. Faceţi loc de acces pentru scaunele cu rotile, răilor!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de