x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Câteva definiţii ale talentului

0
Autor: Tudor Octavian 18 Ian 2012 - 21:00

Una din cele mai sesizate definitii ale harului creator am capatat-o, la anii cand debutam, de la Teodor Mazilu. Era redactor la Editura Eminescu si avusese curiozitatea sa-mi citeasca niste povestiri din cartea ce urma sa-mi apara in Colectia Luceafarul. Seful sectiei de proza mi-a confirmat faptul ca Mazilu nu era deloc un generos si ca daca se interesase de mine, era fiindca precis aveam talent. L-am abordat pe morocanosul de Mazilu chiar asa, rugandu-l sa-mi zica de ce socotea el ca sunt talent.

Pe vremea aceea, doream mult sa fiu lau­dat. Teodor Mazilu m-a privit cetos si oarecum descumpanit de in­so­lenta cererii si m-a corectat: 'N-am spus ca ai talent, ci ca atunci cand n-o sa ai incotro, o sa ai ta­lent'. M-am gandit mereu ce in­seam­na 'sa n-ai incotro'. Geniile, evi­dent, n-au incotro. Exista si cre­ea­za in felul in care le-a hotarat des­tinul. Un destin mare. Dar la des­tine mici si mijlocii, ca ale noastre, oare cum se pune problema? Cu­getand adesea la o definitie aco­pe­ri­toare a talentului, mi-am dat seama ca a nu avea incotro sem­ni­fi­ca exact ce spun cuvintele. Ai vrea sa fii altul, ai dori sa scrii altfel si altceva, ai visa la alt public si la alte elogii, dar trebuie sa iei reali­ta­tea cu barbatie, acceptand sa con­t­inui asa cum esti.

Deruta multora, cand ajung in acest punct, cand nu se mai poate face nimic –nici cu arta si nici cu viata – are o explicatie in intelegerea gresita a ideii ca viata e o lupta. Prin lupta cu viata intelegem ceva eroic, atatator, interesant, pilduitor – un complex de activitati, care merita a fi povestite, atat de excitante sunt. Or, de regula, lupta cu viata nu seamana deloc a infruntare. Lupta asta cu viata poate sa fie nu numai plicticoasa, dar si lipsita de directie. Si aceasta intrucat in definirea talentului nu pretuim cum trebuie factorul timp.

Un american, un fotograf amator, a demonstrat in ce chip factorul timp e un element cheie in definirea talentului.
Vreme de cateva decenii bune, s-a pozat impreuna cu fiica sa in aceeasi zi din an, o singura data in an, riguros in aceleasi conditii de decor si lumina, incepand chiar cu ziua in care fetita lui a putut sa se tina pe picioare. Halucinantul seriei de imagini tata si fiica nu vine din faptul ca pozeaza goi, in picioare, unul laga celalalt, ci din infinitul mic al transformarilor din biologia amandurora. Fotografiile imediat alaturi par identice. Toate insa dovedesc lucrarea devastatoare a timpului.

Omul a avut puterea sa-si indure banalul intregii vieti pentru cateva secunde de adevar absolut. Ce talent!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de