x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Câţi ani mai vrei să mai trăieşti?

0
Autor: Tudor Octavian 25 Mai 2009 - 00:00

Românii, care se caută de boli la Vie­na, completează nişte hârtii. La fel ca în spitalele noastre, ar zice unii, nu­mai că formularele nu-s la fel ca în spitalele noastre, întrucât conţin şi întrebări deose­bi­te. Aş zice chiar de neconceput, în siste­mul sanitar românesc. Una dintre aceste întrebări e: Câţi ani vrei să mai tră­ieş­ti?



Pot doar să-mi închipui ce fac me­di­cii austrieci cu răspunsul la această în­tre­­bare, dar ce-i în capul ro­mâ­nu­lui, când se tocmeşte cu doctorii pentru câţiva ani de viaţă mi-e peste putinţă să-mi ima­ginez. Evident, nu e vorba de o vânzare-cumpărare. Medicii europeni ştiu cum să trateze nu numai oamenii, ci şi delicata ecuaţie personală: mod de viaţă-po­sibilităţi financiare-conjunctură sufletească-stăpânirea de sine etc. Ca să poţi, trebuie mai întâi să vrei.

Într-o po­vestire scurtă de Ber­told Brecht, un ofiţer, care face zilnic o gimnastică de gradat cu o gândire pozitivă e întrebat de un vecin de ce atâta strădanie? Ca să muncesc mai mult, răs­punde militarul. De ce să munceşti mai mult? Insistă ve­cinul. Ca să câştig mai mult, zice milita­rul. De ce să câştigi mai mult? Ca să mă­nânc mai mult. De ce să mănânci mai mult? Ca să trăiesc mai mult. Ultima întrebare dă un înţeles filozofic discuţiei: Aşa stând lucrurile, de ce să trăieşti mai mult?
Altfel spus: Ce rost are să trăieşti mai mult, dacă e vorba doar de stomac, de muşchi, de leafă şi de truda trupului, nu şi a spiritului?

O a doua întrebare vieneză, pe care doar psihiatrii români le-o pun uneori pacienţilor, şi nu la toţi, ci numai celor care par capabili s-o priceapă, e şi mai tulburătoare. Pacientul român e întrebat, foarte probabil pentru întâia oară de când s-a născut, dacă se iubeşte pe sine, aşa cum a fost lăsat Dumnezeu. Iar dacă nu se iubeşte, ce motive are să nu se iubească?

Cei mai mulţi oameni nu reali­zează că iubi­rea, pentru persoana care ţi-e dat să fii, nu e întreagă, dacă nu se bazează pe respect. Iubindu-te, res­pectându-te, cunoscându-te, sporesc şan­sele să-ţi negociezi cu un spital do­tat, dar şi costisitor, anii pe care i-ai mai putea lungii şi trăi. Fără bani şi într-un spital românesc, dintre cele utilate de stă­pâ­nire la împărţitul bugetului, tra­tezi numai cu bunul Dumnezeu. Ori­cum, la infi­nitul de care Dânsul dispu­ne, nişte ani, acolo, nu se pun.

La Viena, dacă vii cu o dragoste de tine de 200.000-300.000 de euro, poţi să cute­zi şi la o speranţă de viaţă mai mare. Nu-i foarte departe vremea când doctorii le vor adresa pacien­ţi­lor nişte în­tre­bări şi mai provocatoare, cum ar fi: Câtă sănă­ta­te doriţi, de câteva sute de euro sau de câteva mii? Doriţi sănătatea pe card sau cash? Doriţi garanţii de via­ţă de 70, de 75 sau de 80 de ani? Să fie promo­ţion­a­le, fiindcă revin mai ief­tin? Doriţi să trăiţi mai mult singur sau cu soţia?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de