x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Către un alt model de creştere (II)

0
Autor: Daniel Daianu 14 Apr 2010 - 00:00
Este necesară consolidarea finanţelor publice, pentru că finanţarea unor dezechilibre în viitor, chiar de dimensiuni mai mici, ar deveni foarte dificilă, pe fondul deteriorării situaţiei bugetelor publice în ţări mari din Europa, în SUA. Aceste ţări, prin împrumuturile masive pe care le vor avea în anii ce vin, vor exercita un intens efect de evicţiune (crowding out) pe pieţele de credit internaţionale.

Anul trecut, statul român a fost nevoit să recurgă la un împrumut de 20 miliarde euro de la Uniunea Europeană şi FMI (în principal), în contextul în care sectorul privat acumulase în anii precedenţi o datorie pe termen scurt foarte mare (de 24 miliarde euro, la sfârşitul lui 2008), şi există pericolul ca aceasta să nu fie rostogolită. Deficitul bugetar a sărit la 7,2% din PIB, însă alternativa - tăierea drastică a cheltuielii publice - ar fi însemnat o spirală mai dureroasă a economiei, cu efecte incalculabile.

Pentru România, ieşirea din chingi ar fi să avem un proces de reformă a cheltuielilor publice simultan cu atragerea masivă de fonduri europene, care să permită ca nivelul agregat al cheltuielilor bugetului public să crească.

Dacă, de pildă, consolidarea bugetară ar reclama o diminuare a cheltuielilor publice finanţate din venituri proprii şi împrumutate cu 2% din PIB, ar fi dezirabil ca fondurile europene atrase să fie de cel puţin 4% dintr-un PIB estimat la 125 mld. euro, adică 4-5 mld. euro - astfel încât cheltuielile publice agregate să fie o forţă motrice pentru economie, să compenseze slăbiciunea sectorului privat.

România ar trebui să profite în continuare de flexibilitatea oferită de politica de curs, ca instrument de acomodare a şocurilor externe, şi să evite o supraapreciere a leului, care ar afecta exporturile şi ar încuraja, din nou, importurile. Noi am avut o ajustare puternică a deficitului de cont curent (care a coborât de la 12% în 2008 la 4,2% din PIB anul trecut - n.red.), dar nu în principal prin mixul de politici, ci prin lipsa finanţării.

Astfel, o revenire a finanţării ar putea inversa, în mod periculos, această corecţie. O discuţie privind adoptarea mai rapidă a euro a devenit irelevantă, în condiţiile în care nu puţine state din zona euro se confruntă cu dificultăţi majore, iar apetitul de a accepta alte economii mai slabe în club este foarte redus. Este de menţionat că Uniunea Monetară (UM) are mecanisme şi dinamici lăuntrice ce pot favoriza dezechilibre.

Convergenţa în Uniune nu a funcţionat cum se anticipa, capitalurile s-au dus în regiuni mai puţin dezvoltate, în sectoare ce nu produc "tradeables". Punctul meu de vedere este în consonanţă cu declaraţiile recente ale directorului general al FMI, Strauss-Kahn, la Bucureşti. Summit-ul recent de la Bruxelles a consemnat nevoia de reexaminare a instrumentelor de ajustare a dezechilibrelor în UM.

Concluzia ar fi: un nou model de creştere economică ar trebui să asigure orientarea resurselor în mult mai largă măsură către producţia de bunuri şi servicii exportabile şi care acoperă mai bine cererea internă, aşa-numite "tradeables", în timp ce creditarea ar trebui să fie preponderent în lei şi alimentată mai mult de economisirea internă. Ne-am integrat financiar în UE complet şi riscant, dar suntem mai puţin integraţi în profunzime, în reţele industriale competitive.(din expunerea la întâlnirea clubului "Ivy league", Bucureşti, 2010)
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de