Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In toate capitalele Europei se vorbeste acum despre "cresterea economica". O formula destul de vaga, dar care a devenit o obsesie. Europa este din cand in cand traversata de astfel de frisoane lingvistice. In ultimii doi ani, expresia dominanta a fost "disciplina bugetara". Acum, liderii europeni descopera ca, fara "crestere economica", "disciplina bugetara" nu duce la nimic bun sau, mai bine spus, duce la indignare, injustitie, explozie a extremelor, chiar la depresiune nervoasa. Grecia este cazul cel mai grav de tara distrusa aproape in urma unei terapii bazate exclusiv pe "disciplina" si pe "austeritate".
"Continent sinistrat, caut crestere economica". Daca Europa ar fi sa dea un anunt la mica publicitate, cam acesta ar trebui sa fie textul. Intr-o lume in care banul si comertul dicteaza toate regulile de conduita, Uniunea Europeana cauta cu disperare pe piata un produs imposibil de gasit pentru moment, numit "crestere economica". Minti ilustre, economisti celebri, oameni politici cu experienta, experti de tot felul, bancheri si consilieri financiari participa in prezent la tot felul de reuniuni de tip "brain storming" pentru a "gasi" reteta-miracol a "cresterii economice". Termenul este anglo-saxon si desemneaza o metoda speciala de lucru: un grup de profesionisti, carora li s-a dat din timp o tema de reflectie, este convocat, si participantii isi storc creierul in comun pentru a gasi o solutie la o problema. Fiecare are dreptul sa spuna ce gandeste, chiar si ideile cele mai extravagante sunt bine venite, iar daca unii membri ai grupului spun si prostii nu conteaza, important este ca din focul discutiei sa se nasca o solutie, sa apara o revelatie.
Sefii de stat si de guvern ai grupului G8 s-au reunit recent la Camp David in Statele Unite cu acest scop, pe 23 mai s-au reunit europenii la Bruxelles, o noua reuniune la nivel inalt a Uniunii Europene este prevazuta in iunie. De fiecare daca cand se vad, mai-marii acestei lumi descopera insa ca au putine idei originale si interesante de pus pe masa pentru reinventarea "cresterii economice". Cea mai promitatoare din pistele evocate este crearea de euroobligatiuni. Nu toata lumea accepta ideea, Germania are chiar alergie la ea, dar multi spun ca doar in felul acesta ar putea fi incitati investitorii privati sa se lanseze in deschiderea unor mari santiere pentru crearea unor noi infrastructuri in Europa, ceea ce ar furniza oxigen intregii economii europene.
Gurile rele spun insa ca acest scenariu este de natura sa-i imbogateasca in special pe cei care... profita de infrastructurile Europei pentru a-si plasa pe piata vechiului continent produse realizate in alte regiuni ale lumii si fara respectarea normelor europene. Daca Europa va continua sa-si modernizeze porturile numai pentru a primi si mai multe marfuri din China, in nici un caz nu se poate astepta la o veritabila si durabila relansare a "cresterii economice".
Un alt scenariu, care si el produce alergie in unele capitale, mai ales la Berlin, este revizuirea faimosului Tratat de la Maastricht, mai ales a faimosului articol 104, prin care Bancii Centrale Europene i se permite sa imprumute bani altor banci cu dobanda mica, iar acestea sa imprumute aceiasi bani statelor cu dobanda mare. Despre absurditatea acestui mecanism ar trebui sa se scrie o comedie si in mod normal la ea spectatorii ar trebui sa rada in hohote.
Faimoasa "crestere economica", produs rar, cum spuneam, mai este cautata in perspectiva unor reforme care nu ajung niciodata sa se concretizeze. Mai ales in taxarea tranzactiilor comerciale, idee luminoasa pentru majoritatea europenilor, dar care ii fac sa vada rosu de furie pe anglo-saxoni si mai ales pe bancherii din City de la Londra. Acestia nu ezita de altfel sa ameninte statele si guvernele. Daca ne taxati, plecam cu tot cu capitaluri in paradisurile fiscale, avertizeaza ei.
Tehnic vorbind, s-ar mai putea gasi unele resurse pentru relansarea cresterii economice in stocul de fonduri europene prost utilizate sau de loc utilizate. S-ar parea ca 80 de miliarde de euro asteapta sa fie injectati in proiecte. Expertii spun ca intreprinderile mici si mijlocii ar putea beneficia de ei. Mai trebuie insa deblocata masina birocratiei de la Bruxelles.
De multa vreme, multi economisti, dar si reprezentanti ai societatii civile europene mai fantasmeaza pe o strategie. Cresterea economica s-ar putea ascunde, spun ei, in efectele unei reforme pe care Europa intarzie sa o faca: aceea de clarificare a modului in care sunt utilizati banii. Ideea de a separa sectorul speculativ al bancilor de cel al investitiilor in economia reala tine pur si simplu de bunul-simt. Altfel spus, sa stie omul cand se duce la o banca daca aceasta speculeaza in bursa, si la ce nivel, sau daca isi utilizeaza fondurile, si la ce nivel, pentru finantarea intreprinderilor. In Franta, la ora la care se afla in campanie electorala, socialistul Fran∏ois Hollande a pronuntat aceasta fraza inspirata: "Singurul meu adversar este lumea finantelor".
Acum, ca a devenit presedinte, multa lume asteapta sa vada cum isi va concretiza el strategia pentru iesirea de sub dictatura pietelor financiare si din iluzia economiei speculative. Franta este acum, cu un presedinte socialist, din nou in pozitia de a lansa o "minirevolutie" europeana: de a schimba de fapt viziunea pe care o are Europa despre bani. Cum spune un filozof francez, Paul Clavier, chiar intr-un ziar de dreapta, in Le Figaro, "banul trebuie pus in sluljba muncii, iar munca, in slujba aspiratiilor umane". Speculand intr-o masura mai mica, sigur ca unii vor castiga mai putin, dar macar isi vor regasi sufletul, mai este de parere filozoful francez.
