x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cazul Vosganian: punct si de la capat (III)

0
Autor: prof. dr. Liviu Turcu 18 Ian 2007 - 00:00
Cazul Vosganian: punct si de la capat (III)


Liviu Turcu prezinta contextul in care, dupa esecul politic al UFD, prin interventia unui grup de inte-rese economico-financiare, Varujan Vosganian a fost "recuperat" de PNL si propulsat ca sef al Comisiei senatoriale de Buget-Finante.

RADIOGRAFIE - Liviu Turcu arata cum se promoveaza interesele de grup in sistemul institutional al Romaniei postdecembrie 1989
Asemenea zicerii asiatice, potrivit careia "cand vrei sa evaluezi efectele unei furtuni trebuie sa ai rabdare pana cand nu numai aceasta se incheie, dar si pana cand se asaza ultimul fir de praf sau de nisip starnit de vant", si dr. Liviu Turcu face o analiza la rece a "scandalului Varujan Vosganian". O radiografie, in serial, a clasei politice, a institutiilor statului si nu in ultimul rand a cuibului de viespi ce se starneste la orice atingere a intereselor de grup.

"La capitolul economico-financiar, Varujan Vosganian figureaza in acelasi set de date ca fiind stipendiat, «crescut» si controlat de un grup de interese al carui varf de lance este Sorin Ovidiu Vantu. Se regasesc de asemenea informatii legate de finantari ale formatiunilor politice infiintate de Varujan Vosganian impreuna cu unii asociati, dar si a relatiilor personale stranse cu ceea ce occidentalii au numit oligarhi romani. Iata o mostra a acestui tip de informatii aparuta in unul dintre cotidienele centrale: «Sorin Ovidiu Vantu a recunoscut public ca a sustinut financiar Uniunea Fortelor de Dreapta (UFD), condusa de Varujan Vosganian». «Eu am finantat in mod oficial, din conturi bancare, Uniunea Fortelor de Dreapta, un partid in care am crezut, la constructia caruia am contribuit», afirma Vantu intr-un interviu acordat Evenimentului zilei si publicat la 1 iunie 2006. Foarte atent la relatia SOV-Vosganian a fost si presedintele Traian Basescu. In octombrie 2000, el afirma intr-un interviu acordat ziarului Adevarul ca Vantu a platit oameni politici, printre care si Vosganian, pentru a-i sustine interesele in Parlament. Amintind de sponsorizarea UFD, Basescu mergea mai departe sustinand ca Vantu a avut influenta si in cazul alegerii actualului senator PNL la sefia Comisiei de buget-finante. Cat despre natura relatiilor personale amintite clar si fara echivoc de unii parlamentari europeni ce si-au exprimat rezervele fata de candidatul roman, acestea au fost documentate de reporterii unuia dintre cotidianele centrale prin declaratii scrise si autentificate ale catorva dintre membrii garzii de corp ale magnatului Sorin Ovidiu Vantu.

CONTEXT. Se mai mentioneaza in acelasi grupaj contextul intrarii lui Varujan Vosganian in PNL, dupa esecul politic al UFD, prin interventia aceluiasi grup de interese economico-financiare si apoi propulsarea in aceleasi conditii de dependenta in importanta pozitie de sef al Comisiei senatoriale pentru buget si finante. Tot la acest capitol se inscrie si cooptarea in conducerea Uniunii Scriitorilor, unde a preluat responsabilitatile breslei pe linie de finantare reusind o «miraculoasa» redresare financiara dupa decenii de arhicunoscute deficite cronice. Detinerea simultana a sefiei Comisiei de buget si finante in cadrul Senatului si legaturile cu grupul de interese economico-financiar sunt desigur simple coincidente. In realitate nu putini observatori au vazut in promovarea lui Varujan Vosganian in conducerea Uniunii Scriitorilor pentru un cu totul alt scop: crearea unei importante retele de relatii interpersonale in cadrul «elitei intelectuale» ca interfata aservita grupului de interese economico-financiar.

RECRUTAREA. Cat priveste categoria datelor compromitatoare de natura informativ-operativa, aceasta a fost deja ilustrata in mare masura atunci cand m-am referit la conotatiile de ordin politico-ideologic cele doua tipuri de informatii aflandu-se intr-o stransa interdependenta. In aceste conditii am ramas oarecum dator cu descrierea circumstantelor si a contextului in care a avut loc recrutarea lui Varujan Vosganian de Centrul de Informatii Externe (CIE). Desi actul in sine al recrutarii nu reprezinta, asa cum s-a vazut din parcurgerea numeroaselor relatari ale mass-media din ultimii 17 ani, o noutate, situatia impune totusi o tratare profesionala distincta dupa cum urmeaza.

La inceputul anilor ’80, Centrul de Informatii Externe (CIE) se afla inca in plin proces de reajustare a orientarilor tematice operationale mostenite de la fosta Directie de Informatii (DIE). Modificari dictate de ramanerea in strainatate a generalului Ion Mihai Pacepa, dar si de directivele ordonate de Nicolae Ceausescu cu privire la «epurarea» nu numai a personalului compromis, dar si de reindoctrinare pe baze ideologice mult mai stricte a cadrelor serviciului. «Revolutia culturala» vizand schimbarea «conceptiei profesionale calificate ca elitista» mostenita de la DIE avea sa fie realizata intre altele prin intermediul a doua actiuni distincte: aducerea la modul angro a noilor cadre de comanda prin transfer din cadrul Directiilor Securitatii interne si completarea schemei de personal ramase vacanta, ca urmare a procesului de epurare, cu ofiteri de incredere sub aspectul loialitatii ideologice din cadrul acelorasi esaloane, cu precadere al contraspionajului militar, dar si al activului politic.

SARCINA. Coincidenta a facut ca acest proces sa se desfasoare in paralel cu una dintre cele mai confidentiale operatiuni politice ale regimului lui Nicolae Ceausescu: pregatirea atent supravegheata ideologic a viitoarei generatii de activisti politici menita sa devina platforma «naturala» de sprijin a viitorului regim al lui Nicu Ceausescu. In acest scop au fost selectionate din randul activului CC al UTC cadre care au fost apoi plasate sa faca cariere de succes in sectoarele-cheie ale aparatului institutional de stat. Un grup restrans a fost trimis in aceasta idee sa lucreze si sa se familiarizeze cu specificul activitatilor informativ-operative din cadrul Centrului de Informatii Externe.

EXEMPLU. Intamplarea a facut ca unul dintre acestia, in momentul transferului la CIE, inca membru al Biroului politic al CC al UTC, sa-mi devina subordonat direct. Inutil sa mentionez ca proximitatea celui in cauza cu persoana lui Nicu Ceausescu si participarea inca o vreme la sedintele structurilor de conducere ale CC al UTC confereau acestei categorii de activisti un statut special in cadrul relatiei cu cadrele de comanda ale CIE. Cel putin in perioada initiala, cand Nicu Ceausescu se interesa direct de progresele facute de «oamenii sai» in plan profesional. Subordonatul meu provenea din cadrul activului politic recrutat din randul mediului muncitoresc, respectiv o mare uzina constructoare de masini. Ca atare isi completa in paralel studiile la Academia de partid «Stefan Gheorghiu». Odata incheiate studiile, el urma sa fie pregatit si trimis in misiune sub acoperire diplomatica la Misiunea Permanenta a Romaniei pe langa ONU la New York. Dupa efectuarea pregatirii speciale la scoala CIE de la Branesti, metodologia muncii impunea ca ofiterul sa-si exerseze si perfectioneze atributele profesionale prin activitati de recrutare de cetateni romani care sa se inscrie pe linia obiectivelor de interes ale Serviciului de Informatii Externe, in cazul de fata spatiul american. In general, procesul de identificare al potentialilor candidati se realiza prin intermediul activitatilor (notelor) provenite de la reteaua informativa, documentele birocratice de tipul activitatilor Directiei de pasapoarte, sesizari si note provenite de la unitatile de profil ale Securitatii interne s.a.m.d.

INTERESANT. Pe una dintre aceste cai avea sa soseasca si numele lui Varujan Vosganian, la vremea respectiva un tanar descris altfel, ca fiind foarte capabil in plan intelectual, ambitios, cunoscator de limbi straine si cu legaturi interesante atat in cadrul organizatiei armenilor din Romania, dar si in afara acesteia. In cadrul culturii comunitatii informative recrutarea etnicilor armeni prezenta un deosebit interes si pentru faptul ca, la fel ca si in cazul comunitatilor evreiesti si libaneze, prin marimea diasporei aceasta prezenta un potential informativ si de influenta politica, economica si financiara remarcabile.

«VENUS». Coincidenta face ca in anii respectivi (este vorba de perioada 1981-1985) CIE sa reia si sa relanseze pe baze noi actiunea «Venus» mostenita de la fostul DIE pe doua subramuri: «Venus 1» si «Venus 2». Operatiunea «Venus 1» continua in linii mari fosta operatiune «Venus», care prin simplificare reflecta procesul de recrutare mai mult sau mai putin fortata a cetatenilor romani ce primeau dupa un lung travaliu birocratic vize de emigrare. Practic, aceste recrutari simbolice, la limita santajului neacordarii vizelor mult dorite, erau facute de ofiterii Securitatii interne ce-si desfasurau activitatile fie in cadrul sau sub acoperirea legendata a Directiei de pasapoarte, cat si la nivel judetean sau municipal. Cum numarul «recrutatilor» ce-si deconspirau statutul si instruirea primita in Romania imediat dupa sosirea in noua patrie adoptiva a fost foarte mare, operatiunea avea sa fie rezumata ulterior la o simpla instruire de pastrare a loialitatii respectivului fata de tara in care s-a nascut, urmand ca apoi dupa o anumita perioada sa se analizeze oportunitatea si sansele unei recrutari reale. Actiunea «Venus 2» a avut sarcina de a relansa obiectivele initiale ale operatiunii «Venus 1» la un nivel informativ cu mult mai ambitios. Un fel de varianta usor vulgarizata sub aspect profesional a celebrelor scoateri de «ilegali».

CONDITII. Pe scurt, candidatii trebuia sa aiba un real potential informativ operativ si de influenta preliminar stabilirii in Occident. De regula, candidatii trebuia sa fie membri de partid cu o loialitate ideological impecabila, oameni bucurandu-se deja de o reputatie publica si cu performante de notorietate in sectoarele de activitate profesionala. Pentru a li se facilita penetrarea in obiectivele occidentale vizate, indeosebi cele politice, mass-media sau culturale, candidatilor li se «facilita» treptat si cu grija necesara un statut de «disidenta» sau «cvasi-disidenta» in raport cu regimul politic din Romania. Aceasta «disidenta» reprezenta in ultima instanta «capitalul» personal de bona fide atat sub aspect contrainformativ, cat si al facilitarii procesului de integrare in noul mediu penetrat.

Paranteza aceasta are menirea de a defini mai exact cadrul circumstantial in care Varujan Vosganian indeplinea ab inito cateva conditii pentru a fi luat in atentie informativa: tanar, etnic de interes, potential intelectual peste medie, relatii de interes informativ si, nu in ultima instanta, cu o biografie marcata de mici momente de fronda juvenila pe timpul studentiei care puteau fi folosite drept baza justificativa pentru clamarea diferendelor de ordin politic cu regimul din Romania.

Dan Marinescu/JURNALUL NATIONAL
DOSARE. Arhivele preluate de CNSAS vor fi descalcite cu greu, in timp

INTERES INFORMATIV. Aceste precizari raspund declaratiilor publice zgomotoase si voit ironice ale lui Varujan Vosganian pe tema absurditatii interesului informativ operativ al CIE fata de «un modest economist sau merceolog ce-si desfasura activitatea la Bragadiru». Pentru CIE, situatia era un plus sub aspect contrainformativ, si nu un handicap. De aceea recrutarea a fost aprobata si realizata, urmand ca pe parcurs sa se decida gradul de implicare si folosire in una dintre operatiunile de tipul celor mentionate mai sus. Intamplarea a facut ca, dupa recrutarea cu pricina, subsemnatul a fost transferat din postul de comanda de sef de serviciu pe spatiul America de Nord pe cel de sef de serviciu pentru grupul tarilor vorbitoare de limba germana (RFG, Austria, Elvetia) din cadrul diviziei Europa occidentala. Ca atare, nu cunosc ce s-a mai intamplat dupa plecarea mea cu Varujan Vosganian. Teoretic insa, avandu-se in vedere metodologia de lucru a CIE, el nu se putea plasa ulterior decat in una din urmatoarele alternative: putea continua sa activeze in reteaua informativa (in cazul lui, dat fiind potentialul descris putand sa fie selectionat pentru a fi pregatit si scos cu sarcini in exterior in cadrul operatiunii «Venus»); putea fi trecut in randul cadrelor operative (o masura destul de uzuala la vremea respectiva conform principiului «vrem oameni ce au demonstrat practic ca au calitati pentru a deveni ofiteri de informatii externe»); putea fi la un moment dat abandonat pentru lipsa de eficienta in realizarea sarcinilor date, pentru atitudinea recalcitranta sau trecut in atentia Securitatii interne, inclusiv in categoria celor cu dosar de urmarire informativa daca se constata si documenta neloialitatea in raport cu serviciile de securitate. Toate variantele mentionate au, indiferent de traiectoria informativa reala a lui Varujan Vosganian, o singura nota comuna: existenta obligatorie a documentelor de lucru justificative atat la nivelul dosarului personal, cat si al dosarului anexa al aportului informativ. Tertium non datur.

IMPRUDENTA. Varujan Vosganian, in incercarea de a fi convingator cu privire la negarea oricarei relatii avute vreodata cu fosta Securitate, a facut imprudenta de a aduce drept argument un fapt ce nu-i serveste catusi de putin, ci, dimpotriva, ridica serioase semne de intrebare nu numai cu privire la fostul, dar mai ales prezentul sau statut informativ. El a afirmat ca Securitatea a intervenit energic pe langa rectoratul Academiei de Studii Economice (ASE) pentru a fi exmatriculat ca urmare a activitatilor sale ce pot fi azi definite generic «disidente» si ca doar solidaritatea conducerii Academiei a impiedicat acest lucru sa se produca. Apoi a recunoscut nu numai ca exmatricularea nu a mai avut loc, dar a si absolvit facultatea ca sef de promotie.

Doua scurte observatii de ordin profesional: pentru ca Securitatea sa ceara implementarea unui asemenea act drastic in anii respectivi, ea avea nevoie sub aspect birocratic de o documentare scriptica ampla (note de sesizare si incadrare informativa, masuri de verificare, aprobari pentru contacte oficiale interinstitutionale cu institutia de invatamant etc., etc.); unde au disparut aceste documente? Varujan Vosganian nu este nici Silviu Brucan, nici Ion Iliescu sau altcineva din aceasta categorie pentru a se putea lua in considerare varianta sustragerii intentionate inca din 1990 a dosarului sau documentelor respective din arhiva DSS. Cu o singura exceptie, adica cea mentionata de altfel si de unul dintre membrii CNSAS si pe care am citat-o deja in prima parte a analizei: mentinerea in baza operativa curenta a unuia dintre actualele servicii de informatii, situatie in care legislatia actuala in vigoare interzice deconspirarea. In cazul de fata, asta inseamna ca documentele despre care am vorbit se afla fie in baza celor peste 100.000 de dosare ale SRI, fie in ale celor 27.000 de dosare inca protejate ale SIE. A doua observatie referitoare la afirmatia lui Varujan Vosganian tine de experienta nemijlocita a celor care au trait acele timpuri.

IPOTEZE. Daca luam afirmatia cu exmatricularea in serios, fie si la nivelul bunului simt, trebuie sa acceptam faptul fantasmogoric ca Securitatea a fost invinsa de propria-i retea de informatii din cadrul Academiei de Studii Economice si care intr-o rebeliune demna de a fi consemnata in cartea de aur a istoriei rezistentei romanilor a umilit fara drept de apel principalul instrument de represiune al regimului totalitar. Pentru cei care au citit serialul publicat recent de un cotidian central despre exmatricularea unui grup de studenti de la facultatea de filozofie in plina epoca de «dezghet ideologic», relatarea lui Varujan Vosganian tine neconditionat de domeniul literaturii SF, unde inteleg ca se bucura de o anume recunoastere. A doua afirmatie care demonstreaza neglijenta de ordin tactic in diseminarea publica a pozitiei sale este cea difuzata de Rompres si care, citez, suna asa: «Senatorul PNL Varujan Vosganian a declarat joi ca, daca ar fi fost membru in Departamentul de Informatii Externe, nimeni nu l-ar fi dat astazi in vileag. Ar fi incercat, spune Varujan Vosganian in continuare, sa ma utilizeze in continuare. A avea un comisar european santajabil de catre un serviciu de informatii este un cadou. Faptul ca eu am fost atacat astazi este expresia cea mai clara ca eu nu am nici o legatura cu aceste servicii de informatii». Ulterior, in cadrul sedintei conducerii Uniunii Scriitorilor, mobilizata pentru a-si declara solidaritatea cu vicepresedintele breslei, Varujan Vosganian a reafirmat din nou spre deliciul audientei: «Daca eram SIE, SIE nu m-ar fi dezvaluit niciodata»."

  • Va urma
  • Citeşte mai multe despre:   editorial,   cazul,   informaţii,   cadrul,   vosganian,   informatii externe,   informativ,   varujan vosganian,   varujan

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de