Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Trecuseră abia cîteva ore de cînd în capitala României se aflau peste o duzină de şefi de state şi guverne din ţările NATO, cînd Comandamentul Naţional pentru Securitatea Summit-ului a fost alertat. Într-un colţ de stradă s-a găsit o geantă suspectă
Trecuseră abia cîteva ore de cînd în capitala României se aflau peste o duzină de şefi de state şi guverne din ţările NATO, cînd Comandamentul Naţional pentru Securitatea Summit-ului a fost alertat. Într-un colţ de stradă s-a găsit o geantă suspectă. Aproape în acelaşi timp, în unul dintre hotelurile care găzduia înalţi demnitari a fost descoperită o pungă închisă pe care scria în engleză: “Nu vă apropiaţi! Substanţe toxice!”. În centrul de comandă, generalul Lucian Pahonţu, directorul SPP şi şeful Comandamentului, urmărea concentrat monitoarele care arătau toate zonele importante din Bucureşti, alături de chestorii Anghel Andreescu, Petru Albu şi Virgil Ardelean, de la Interne, generalii Ştefan Oprea şi Constantin Tucan, de la Armată, Florian Coldea şi Dumitru Zamfir, de la SRI, generalii Silviu Predoiu şi Marcel Opriş, de la SIE şi STS, şi generalii Alexandru Burian şi Gabriel Creţu, de la SPP. Ordinele au fost repede transmise şi s-au şi făcut verificările necesare. Momentul de tensiune, dat de apariţia celor două evenimente suspecte, s-a risipit imediat ce alarma s-a dovedit falsă: geanta era a unui diplomat american, iar punga a apărut fiindcă unui participant la summit i se făcuse rău şi vomitase.
Atenţia nucleului amintit era îndreptată cu precădere asupra “culoarului unic” şi a celor două trasee de rezervă, dar funcţiona, de fapt, ca o imensă umbrelă de securitate pentru tot teritoriul ţării noastre. Drumul pe care îl parcurgea fiecare coloană oficială de la Aeroportul Otopeni şi pînă la Palatul Parlamentului era împărţit în aproximativ zece tronsoane şi pentru fiecare dintre acestea era desemnat un grup antiterorist, dar şi lunetist şi salvare şi protecţie NBC. Plutonierul “Ionescu” de la Armată, sergentul “Georgescu”de la Interne şi lunetiştii de la SRI şi SPP au format o echipă şi au avut un comandant unic pentru fiecare tronson. “Culoarul unic” devenise, de fapt, o coloană vertebrală de securitate, întrucît în zona ei se aflau şi 90 la sută dintre hotelurile în care erau cazaţi demnitarii din ţările membre NATO, dar şi obiectivele care au fost implicate în diferite activităţi, precum Palatul CEC, Muzeul de Artă al României şi Ateneul Român. Şi aici, forţele de securitate au acţionat întrunit.
Pentru ca pe întreaga perioadă a Summit-ului NATO
securitatea să fie deplină, Comandamentul Naţional a început să funcţioneze,
practic, din iulie anul trecut. Încă de atunci, reprezentanţii de vîrf ai Apărării,
SRI, SIE, STS, Internelor şi ORNISS s-au întîlnit lunar şi au stabilit cinci
domenii de avut în atenţie: securitatea şi protecţia fizică, protecţia şi
realizarea sistemului de informaţii, organizarea şi securitatea
transporturilor, realizarea şi asigurarea securităţii comunicaţiilor şi
asigurarea medicală. De la începutul anului, analizele realizate pe fiecare dintre aceste direcţii s-au făcut săptămînal în cadrul
Comandamentului. A fost locul în care, pînă la urmă, s-a renunţat la orgolii,
cauzate de apartenenţa la un anumit minister sau serviciu, a fost locul în care
Ambulanţa Bucureşti a trebuit să lucreze în echipă cu SMURD-ul doctorului
Raed Arafat. Avizi de publicitate şi simţind momentul prielnic, miniştrii Sănătăţii,
Internelor, al Comunicaţiilor şi cel al Externelor s-au băgat, înainte de
summit, de cîteva ori în treabă, dînd declaraţii uneori uluitoare şi
contradictorii privind securitatea evenimentului NATO. Situaţiile delicate, apărute
chiar în timpul summit-ului din pricini de nevoi politice, au fost depăşite
elegant de Comandamentul Naţional pentru Securitate. Membrii acestuia au urmărit
cu multă grijă cum s-a rezolvat situaţia a doi diplomaţi, unul portughez şi
unul din Uzbechistan, care au făcut preinfarct, dar şi situaţia avionului
maltez. Instrumentele de bord ale aeronavei arătau nişte circumstanţe îngrijorătoare
şi a trebuit să se întoarcă din drum şi să ceară aterizarea forţată. Din
fericire, nu a fost vorba despre nici o defecţiune tehnică, ci doar despre
reglajul greşit al aparatelor de bord.
România a cîştigat enorm în urma organizării acestui Summit. Fie şi pentru că, pentru prima dată după 1989, toate structurile de securitate ale ţării au lucrat într-un sistem integrat. Fie şi pentru că şefii acestor structuri s-au comportat precum o echipă şi au transmis acest spirit pînă jos, la trupă. Fie şi pentru că s-a format un grup de experţi care pot lua decizii şi gestiona o situaţie de aşa calibru, în care este nevoie să abordeze probleme de securitate la nivel global, regional şi care să ţină cont de specificul fiecărei naţiuni. Fie şi pentru că acum, în capitalele ţărilor aliate, organizarea şi asigurarea securităţii Summit-ului sînt considerate deja un model.
