"Ce-ai face tu moarte, şi cum ai trăi de-ai avea mamă şi ţi-ar muri?”

De cand ne nastem fiecare dintre noi avem un meci pierdut. Toti pierdem meciul cu moartea. Moartea, eterna invingatoare. Unii tin mai departe scorul final pierzator al omului cu moartea, alti il pierd repede, devreme, chiar de la pauza, avand scorul de invinsi de moarte. Asa e construita lumea si nimeni nu se incumeta sa infrunte moartea. Si totusi, un roman genial, poetul Grigore Vieru i-a vorbit mortii cu o demnitate si cu o inteligenta nemaiintalnite. Nimeni n-a infruntat atat de inteligent moartea, nimeni nu i-a clatinat atotputernicia. Iata versurile de geniu ale lui Grigore Vieru: "Nu am moarte, cu tine nimic,/ Eu nici macar nu te urasc, /Cum te blestema unii, vreau sa zic,/ La fel cum lumina parasc./ Dar ce-ai face tu si cum ai trai/ de a-i avea mama si ar muri,/ Ce-ai face tu si cum ar fi/ De-ai avea copii si ar muri?!/ Nu am, moarte, cu tine nimic,/ Eu nici macar nu te urasc./ Vei fi mare tu, eu voi fi mic,/ Dar numai din propria-mi viata traiesc./ Nu frica, nu teama/ Mila de tine mi-i,/ Ca n-ai avut niciodata mama,/ Ca n-ai avut niciodata copii./'

Cutremuratoare cuvintele adresate de omul Grigore Vieru mortii. Nimeni n-a infruntat cu atata curaj si atat de inteligent moartea. Moartea cea etern invingatoare, care iata, in fata argumentelor sclipitoare ale unui om genial, poetul roman Grigore Vieru mai si schioapata. Cum pot oare unii rai cu gura buruianoasa, cu prea-plin de venin si tradare sa piperniceasca mintea romaneasca, sufletul romanesc. Cata mazga poate sa existe in inima unora care batjocoresc cu bucurie tot ce-i romanesc? Au ajuns unii sa incerce a calca in picioare chiar geniul nostru pe Mihai Eminescu. Istoria nu-i va ierta ca au vrut sa arunce in derizoriu simbolul sufletului romanesc, pe Eminescu. Cand s-a tras concluzia de catre savanti ca geniul Eminescu a prefatat in "Luceafarul' teoria relativitatii cu care Enstein a revolutionat stiinta. Ne-ar trebui tomuri intregi sa trecem in revista ideile uluitoare ale unor romani care au pavat drumul umanitatii spre confort, ascensiune si chiar spre bogatie. Ar mai fi existat profiturile fabuloase si bogatiie greu de masurat ale companiilor multinationale in ale petrolului, daca inventatorul roman George Bazgan n-ar fi gasit solutia absolut originala a sapei de foraj la foarte mare adancime. O minte stralucita de roman, mintea lui George Bazgan a daramat tiparele stiintei forajului si inventia lui, sapa de adanc a scos la suprafata rezerve de titei aflate in maruntaiele pamantului. Cei care mistocaresc inteligenta romaneasca sa cada pe ganduri intrebandu-se daca omenirea ar mai fi strabatut in timp scurt distante uriase fara inventia colosala a lui Coanda, adevaratul parinte al avioanelor cu reactie. Iar ramele care serpuiesc dezgustator printre carteli de 2 lei sa-si aminteasca cum ca marele Coanda cand a simtit ca se apropie "ultimul aeroport' s-a intors acasa ca sa moara impacat pe pamant romanesc.