x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Ce de creatoare!

Ce de creatoare!

de Tudor Octavian    |    25 Noi 2005   •   00:00
TARE S-AU MAI OBRAZNICIT croitoresele. Isi zic creatoare. Nu e zi de la Dumnezeu sa nu citesc in gazete cu ce ne-au mai fericit creatoarele. Care cu cine se mai culca, unde-si cheltuiesc banii si ce pareri au despre tot felul de sulimanuri. Candva, isi ziceau cinstit modiste. Lumea caselor de moda nu da nici cugetatori, nici teoreticieni ai croielii. Croitoria de dama nu-i nici cea mai onoranta, nici cea mai banala dintre meserii. Numai ca e o nerusinare sa vorbesti tot timpul de arta si de creatie. Cusatoresele astea pentru case mari atat de mult ce se izmenesc vorbind mereu despre talent si inspiratie, ca ai retineri cand e sa-i numesti creatori pe Beethoven, Tolstoi si Picasso. Colegii intru Parnas ai genialei stiliste de butic balcanic Romanita.

DUPA CE BOIERII se ridica de la masa, se reped la resturi calicii. Traiesc din firimiturile festinului, imputandu-le satuilor ba ca nu stiu sa manance, ba ca n-au maniere. Mancatorii de oase si prisoase au un nume, se cheama comentatori.

PE O BATRANA o dureau toate oasele. Stiti doar cum sunt batranii, se doftoricesc singuri si, cu o frectie buna, rezolva multe. Femeia si-a facut o frectie cu ce a gasit mirosind mai tare intr-un dulap, iar a doua zi s-a trezit vindecata. Sticluta continea acetona. Dragii nostri bunici!

CEA MAI DUIOASA MARTURISIRE a unui dobitoc de for public la un canal tv: "Dom’le, m-a tarat nevasta-mea la cateva concerte. Eu nu prea le am p-astea, da’ stii ca o data sau de doua ori m-a prins! Mozart e saltaret, place la lume".

DATORIA NEPLATITA LA VREME. Te gandesti mereu la persoana in cauza. Cativa din cei pe care-i pretuiesc as vrea sa-mi fie datori cu niste bani, ca sa se gandeasca mai des la mine. Aproape ca nu mai conteaza cum. Oricum, numai sa nu fiu uitat de tot.

ALCOOLICUL X, mort de ciroza in 1985, cersea de la colegii sai, scriitorii, dar n-o facea ca toti milogii, adica da-mi 10 lei de-o tuica. Venea drept spre tine si-ti zicea ca are nevoie urgenta de 3.000. Pe atunci, nimeni nu cerea 3.000, decat daca era afumat. Normal, ii spuneai ca n-ai atatia bani. Atunci el zicea sa-i imprumuti macar 1.000, ca altfel e dat afara din casa. Il compatimeai, il asigurai ca-l intelegi si ca i-ai da, daca ai avea. Bun, spunea X, n-ai 1.000, dar 100 precis ca ai. Te jurai ca esti lefter, il convingeai de compasiunea ta etc… Bine, zice cu aerul ca-ti face o favoare alcoolicul X, da-mi 10 lei si te las. Iar 10 lei ii dadeai. Nu i-ai fi dat dintr-un inceput, insa asa, din mult in putin, ii dadeai.
×
Subiecte în articol: editorial