Ce mai e si opinia asta publica?

Desi pare un bun al democratiei, expresia "opinia publica" se potriveste mai mult cu dictatura. E dictatura multimilor.

Desi pare un bun al democratiei, expresia "opinia publica" se potriveste mai mult cu dictatura. E dictatura multimilor.

Cand tot poporul se aliniaza la o parere, e periculos sa ti-o exprimi deschis pe a ta. Nu trebuie sa fie o idee complet diferita de a opiniei publice, ca sa fii sanctionat. E destul sa nu fie suta la suta la fel. Am spus intr-o emisiune tv ca nu am deloc sentimentul colegialitatii, in cazul celor trei jurnalisti trimisi de Omar Hayssam in Irak, si mai multa lume mi-a vorbit ca unui tradator. Ciudat e ca oamenii care mi-au reprosat nealinierea la pozitia generala a mass-media spuneau "colegii vostri", ca si cum ar fi vrut sa spuna: la urma urmei, sunteti toti la fel, spalati-va pe cap cu ei. Un domn m-a avertizat ca e foarte urat ce fac si ca, la o adica intr-un moment greu al carierei, risc sa fiu pus la zid de breasla, fiindca n-am fost solidar cand se cerea.

Am citit undeva ca democratia inseamna dreptul de a fi liber, dar si datoria de a nu exagera cu libertatea. Dreptul de a spune ce poftesti si intelepciunea de a tacea cand toti sustin vehement o ineptie. In procesul de pedofilie al lui Michael Jackson, juriul s-a speriat de opinia publica. Ion Iliescu, si el, nu a putut fi judecat pentru apelurile si hotararile criminale din 13-15 iunie 1990, pentru ca ani de-a randul a avut de partea sa opinia publica. Acum n-o mai are. Poporul s-a lamurit c-a fost infam si procesul are sansa unei desfasurari in termenii adevarului.
A venit insa vremea ca sa vorbim deschis despre isteria maselor de femei iubitoare de Iliescu si Roman in sinistrele zile ale lui iunie ’90? Am vazut inregistrari ale mineriadelor, dar nimeni nu cuteaza sa dea si filmul cu trotuarele pline cu femeile Capitalei care ii aplaudau, ude de emotie, pe salvatorii mineri. Opinia publica nu suporta si adevarurile despre femeia romana.

Nici cu reporterii, care se tin lant dupa Miron Cozma si-i pun la dispozitie televiziunile, ca s-o faca el pe desteptul si sa semene in marginiti si frustrati, in toti nemultumitii momentului, sloganuri de drept comun, nu ma simt coleg. Sa fi fost dansii zvantati in bataie de oamenii lui Cozma in Piata Universitatii, s-ar mai uita oare in gura lui ca in aceea a unui profet care are ceva de zis poporului?
Hai sa spunem lucrurilor pe nume: suntem colegi in cauze bune, nu in treburi sordide, in cultul golaniei cu bani, in campaniile publicitare cu subventii discrete de la politicieni, in afaceri de familie si de partid infecte, cum e si afacerea Hayssam - Ion Vasile. Ce coleg pot fi eu cu fiica unui senator care a favorizat un mare jaf arabesc in judetul Buzau? Acest exces de colegialitate pare a-i da lui Marie-Jeanne Ion dreptul de a fi egala in necaz cu Florence Aubenas. Desi frantuzoaica nu conteneste sa se delimiteze de trioul romanesc. Practicam o meserie, e drept, dar suntem tot atat de colegi unii cu altii cat e si strungarul din Arad cu strungarul din Galati.

Doua luni, cat timp a durat cacealmaua rapirii, ne-am numit toti colegi, fiindca asa a vrut-o opinia publica. Acum, cand ies la iveala toate dedesubturile si cauzele dubioase ale incidentului, sa-mi fie iertat, dar sunt coleg doar cu redactia Jurnalului National. Mai ales in reusitele colective, nu si-n erorile individuale.