Ce monștri naște somnul ministrului

E liniște la „Educație”. E un rest de vacanță. Șefii din minister dau iama la reduceri prin magazine să nu îi prindă noul an cu haine din sezonul trecut. Ministrul doarme. E somnul de frumusețe dinaintea unui an școlar la ale cărui programe sigur va umbla, cum ne-am obișnuit cu toții. În provincie, e chef! După chef! Bobocii de-a noua își sparg pușculițele să-și dea banii pe brațări. Așa se intră la parangheliile semi... oficiale, în cinstea admiterii lor la liceu. Ați spune: și... care-i treaba?! Să meargă, că doar au învățat de-au rupt. Ce nu știe ministrul sau știe și tace complice e că minunatele paranghelii, la care participă toată școlărimea liceană, încep la miezul nopții. Evident, cheful se sparge, cu puțin noroc, pe la 3-4 dimineața. Așadar, copii de 14-15 ani, sute de copii!!!, bâjbâie noaptea pe străzi, ca niște clubberi! În cluburi, cineva le-ar cere buletinul. Aici, la chefurile din provincie, nimeni nu-i întreabă nimic. Brățara! Suficientă!

Pun ca jurnalist următoarea întrebare: cine dă aprobări pentru ca niște copii să stea noaptea, ca adulții, la petrecerile astea? Știu inspectorii școlari de ele? Dacă știu ei, știe și șeful lor? Dacă știe șeful lor din județ, știe și șeful cel mare din minister? Pe mine nu mă interesează tunul pe care îl dă afaceristul care și-a pus localul la bătaie pentru chef. Nu e prost cine cere, e prost cine dă. Dar când scoți copiii din case la miezul nopții, e o chestiune foarte gravă. Vreun ameţit de oficial va spune, desigur: cine îi pune pe părinți să-şi lase odraslele la asemenea paranghelii? Corect. Nimeni nu-i forțează. Dar care să fie rațiunea pentru care nişte golani de lideri ar băga zâzanie între copii și părinți făcând astfel de gesturi? Banii? E prea puțin! Cred cu tărie că e mai mult de atât. Sunt demersuri înspre îndobitocirea nației. Iar generația copiilor de liceu este o miză uriașă. Ea ar putea schimba țara asta, poate, în bine. Ar putea fi crescută principial. Ar putea fi educată să respecte și să se respecte. Cineva care vrea ca această generație să nu miște în front face tot posibilul să dezbine. N-am de gând să fiu un spectator amorțit la mizeriile lumii în care trăim și nici n-am vreo dorință să iau de-a gata „mersul lumii” în care trăiesc. N-am putere să-l scol pe ministru! Dar am putere să-i cer demisia dacă, auzind ce se întâmplă cu copiii noștri, n-are o reacție firească: să-i întâlnească pe ai lui din teritoriu și să pună întrebări de părinte, dacă nu știe de ce e ministru! Sper cu toată inima că explicația potrivit căreia... aceste chefuri sunt organizate de cei de-a 11-a să nu-l sufoce pe șeful Educației din România. Aici, în provincie, așa se spune! Pentru proști.

Copiii României înrădăcinate de 100 de ani merită altă clasă de lideri! Nu altă țară! Treziți-vă, domnule ministru, ca să nu vă fie rușine când vă vor întreba nepoții de 14 ani: tataie, nu bei un spritz cu noi?!